Am primit un e-mail de la Andrew Farley în care promova un articol scris de el, intitulat Sunt creștinii judecați pentru păcatele lor?
Apreciez faptul că el pune în valoare harul lui Dumnezeu și caracterul gratuit al vieții veșnice.ᶦ Totuși, comentariile sale din acest articol nu reflectă cu exactitate ceea ce învață Scriptura despre scaunul de judecată al lui Hristos.
El a spus:
– Creștinii nu vor avea parte de nicio judecată pentru păcatele lor.
A adăugat că faptele rele ale creștinilor nu vor fi judecate. El are o interpretare aparte a textului din 2 Corinteni 5:10, unde citim:
– Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
Farley înțelege că expresia toți trebuie să ne înfățișăm se referă la întreaga omenire. În opinia lui, binele se referă la faptele credincioșilor, iar răul, la faptele necredincioșilor. Potrivit acestei interpretări, credincioșii nu vor avea nicio faptă rea, iar necredincioșii nicio faptă bună.
În articol, el spune că va exista o singură judecată escatologică și că atât credincioșii, cât și necredincioșii vor fi judecați atunci. Totuși, în paragraful final afirmă:
– Un credincios nu trebuie să se îngrijoreze că va fi judecat de Dumnezeu.
Presupun că vrea să spună că un credincios va fi judecat potrivit faptelor sale, dar, deoarece vor fi judecate numai faptele bune, nu are de ce să se îngrijoreze.
Interpretările sale ale Scripturii nu rezistă unei examinări atente. Există cel puțin trei probleme majore în această perspectivă.
În primul rând, cuvintele toți trebuie să ne înfățișăm din 2 Corinteni 5:10 se referă la cei despre care Pavel a vorbit în cele nouă versete anterioare. El vorbea despre cei care vor primi trupuri glorificate:
– Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc (2 Corinteni 5:1–2).
Necredincioșii nu vor primi trupuri glorificate. Prin urmare, cuvintele toți trebuie să ne înfățișăm din 2 Corinteni 5:10 se referă numai la credincioși.
În al doilea rând, Luca 19:11–27 arată că unii credincioși vor fi lăudați – Bine, rob bun – și li se va da autoritate peste zece cetăți (Luca 19:17); alții nu vor fi lăudați, dar li se va da autoritate peste cinci cetăți (Luca 19:19); iar alții vor fi mustrați – Rob rău – și nu li se va da autoritate peste nicio cetate (Luca 19:20–26).
Totuși, ei vor intra în Împărăție. Nu vor fi uciși împreună cu necredincioșii, adică nu vor avea parte de moartea a doua descrisă în Apocalipsa 20:11–15 (Luca 19:27).
Chiar dacă ar fi luate în considerare numai faptele bune, judecata nu va fi plăcută pentru unii credincioși. Totuși, 2 Corinteni 5:10 arată că toate faptele credincioșilor vor fi judecate, atât cele bune, cât și cele rele. Deși faptele rele nu vor fi judecate ca păcate, ele vor fi judecate ca fapte.
În al treilea rând, apostolul Ioan arată clar că, dacă copiii lui Dumnezeu nu rămân în El în această viață, atunci, la venirea Lui, vom rămâne de rușine și depărtați de El (1 Ioan 2:28).
Domnul Isus spusese deja acest lucru. El a spus că, la scaunul de judecată al lui Hristos, Se va rușina de oricine se rușinează de El astăzi, adică în timpul vieții pământești (Marcu 8:38).
Farley neagă, în esență, doctrina biblică a răspunderii. Cu toții vom secera ceea ce am semănat în această viață (Galateni 6:7–9).
Menține harul în prim-plan și vei tânji după revenirea apropiată a Domnului și după aprobarea pe care o vei primi atunci din partea Lui.
ᶦ Din păcate, din învățăturile lui nu reiese întotdeauna clar ce trebuie să facă cineva pentru a avea viața veșnică. De exemplu, el spune că 1 Ioan 1:9 este un verset despre mântuire. Spune că suntem mântuiți mărturisind că suntem păcătoși. Însă 1 Ioan 1:9 nu spune nimic despre a crede în Isus pentru viața veșnică, o viață care nu poate fi pierdută.
