Mulți învățători ai Bibliei spun că Dumnezeu a ales cine va fi mântuit pentru veșnicie înainte ca vreunul dintre noi să se nască. Un grup mic de oameni formează categoria „celor aleși”. Dacă faci parte din acel grup, felicitări. Dacă nu, ghinion.
Unul dintre pasajele pe care le folosesc pentru a susține acest argument este Romani 9:15-18. Acolo se spune că Dumnezeu va avea milă de cine vrea El. Faraonul era un om pe care Dumnezeu nu-l alesese pentru mântuirea veșnică. Dumnezeu i-a împietrit inima ca să nu creadă. Din veșnicia trecută, faraonul era destinat unei veșnicii în iazul de foc. Același lucru este valabil pentru orice om care nu face parte dintre cei aleși. Dumnezeu nu caută să ajungă la acești oameni. Ei nu au nicio speranță.
Dar Romani 9 nu vorbește despre alegerea de către Dumnezeu a unor oameni pentru viața veșnică. Vorbește despre felul în care Dumnezeu alege oameni sau națiuni pentru scopurile Sale. Domnul poate alege o persoană să fie apostol, de exemplu. Aceasta nu înseamnă că cei pe care nu îi alege pentru acel rol sunt destinați iazului de foc.
Discutarea acestor probleme depășește scopul acestui articol. Dar aș vrea să pun o întrebare simplă: caută Dumnezeu să ajungă la toți necredincioșii sau numai la un anumit grup de oameni aleși? A căutat Dumnezeu să ajungă la faraon?
Recent, am observat o expresie în Exod care arată că Dumnezeu a căutat să ajungă la faraon. Când Moise a adus urgiile peste Egipt, vrăjitorii faraonului au încercat să imite minunile. Prin vrăjitoriile lor, au reușit să imite, într-un mod foarte slab, unele manifestări ale puterii pe care Domnul o arăta prin Moise. Ei încercau să arate că Dumnezeul lui Israel nu era atât de mare pe cât părea. Implicația era că Moise era doar un vrăjitor mai bun decât ei.
Dar când Moise a adus păduchii peste țară, vrăjitorii i-au mărturisit faraonului că „minunile” lor făcute prin trucuri nu puteau face ceea ce făcuse Moise. Ei au spus: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” (Exodul 8:18-19). Apoi ni se spune că „inima lui Faraon s-a împietrit”.
Deși unii susțin că faraonul nu avea niciun cuvânt de spus în această privință și că Dumnezeu nu încerca să ajungă la un om pe care îl alesese pentru o veșnicie în iazul de foc, eu nu sunt de acord. Prin Moise, Dumnezeu îi arăta faraonului și întregii națiuni cine era El. Toți puteau vedea „degetul” Lui lucrând prin urgiile care loveau țara.
Isus a folosit aceeași expresie atunci când a căutat să ajungă la o națiune iudaică necredincioasă. El a făcut multe minuni în mijlocul lor. În Luca 11:14, a scos un demon. Conducătorii religioși au spus că a făcut aceasta prin puterea Satanei. Dar Domnul a arătat că o asemenea poziție era imposibilă din punct de vedere logic. În schimb, El a făcut-o prin „degetul lui Dumnezeu” (Luca 11:20). El le arăta că era Hristosul, Cel care putea aduce Împărăția lui Dumnezeu acelei generații de iudei.
Încerca El să ajungă la ei? Le arăta cine era El sau totul era doar o glumă crudă? Dacă făcea aceste lucruri înaintea unor oameni incapabili să răspundă favorabil sau să creadă în El, atunci ar fi fost o glumă.
Deoarece Domnul îi mustră pe iudei pentru că nu cred, este clar că încerca să ajungă la ei. Mulți iudei, asemenea faraonului din Exodul 8, și-au împietrit inimile față de ceea ce vedeau. Dumnezeu Și-a arătat puterea prin „degetul” Său în ambele cazuri. Faraonul nu a vrut să privească dovezile aflate chiar înaintea ochilor lui, deoarece prețuia beneficiile financiare pe care i le aduceau robii evrei. Cei mai mulți conducători religioși din vremea lui Hristos nu au vrut să recunoască degetul lui Dumnezeu lucrând înaintea ochilor lor, deoarece își iubeau pozițiile prestigioase în națiune.
Dacă nu suntem înrobiți de un sistem teologic care insistă că Dumnezeu nu caută să ajungă la întreaga omenire, ne dăm seama că Moise a căutat să ajungă la faraon. Isus a căutat să ajungă la întregul popor Israel, inclusiv la conducătorii religioși.
„Degetul lui Dumnezeu” se întinde spre toți oamenii. Ei pot refuza să-l vadă și își pot împietri inimile. Dar, dacă sunt dispuși să privească, vor vedea adevărul.
