În Faptele Apostolilor 27-28, Pavel călătorește la Roma pentru a fi judecat. Un sutaș roman pe nume Iuliu primește responsabilitatea de a-l duce acolo.
Iuliu este păgân și nu ni se spune dacă a ajuns vreodată să creadă în Isus pentru viața veșnică. Dar Luca este impresionat de acest sutaș și vorbește despre el în termeni foarte favorabili. Faptul că îi menționează numele și descrie gesturile lui de bunătate față de Pavel sugerează că este posibil să fi devenit credincios.
Doctrina calvinistă a depravării totale susține că un necredincios nu poate răspunde adevărului spiritual, deoarece este mort din punct de vedere spiritual. Iuliu ar trebui, cel puțin, să ne facă să punem sub semnul întrebării această perspectivă. El pare să răspundă la ceea ce vede în Pavel și la ceea ce aude de la el.
În Faptele Apostolilor 27:3, Iuliu îl tratează pe Pavel cu o bunătate neobișnuită (Marshall, Acts, p. 404). Luca nu explică de ce Iuliu l-a tratat astfel pe Pavel. Este posibil ca Iuliu să fi știut despre creștinism. El cunoștea Cezareea, cetatea în care Corneliu și casa lui au ajuns la credință (Faptele Apostolilor 10). Deoarece în regiune era un număr relativ mic de sutași, este foarte posibil ca Iuliu să fi auzit despre credința colegului său sutaș.
Iuliu îi arată bunătate lui Pavel și în timpul călătoriei spre Roma. În mod normal, prizonierii ar fi fost ținuți sub punte în timpul unei călătorii pe mare. Totuși, Luca îl prezintă pe Pavel pe punte. El poate vorbi cu ceilalți, îi poate încuraja și chiar poate mânca împreună cu ei. Dacă așa au stat lucrurile, acesta este un alt indiciu al atitudinii favorabile a lui Iuliu față de Pavel (Rapske, Acts, p. 270), chiar dacă Pavel era prizonierul lui.
Este clar că, pe măsură ce călătoria continuă, Iuliu vede lucrarea lui Dumnezeu în Pavel. În Faptele Apostolilor 27:22-26, Pavel face o predicție, spunând că un înger al Domnului i-a spus ce urmează să se întâmple. Din punct de vedere omenesc, predicția avea foarte puține șanse să se împlinească, iar marinarii de pe corabie nu credeau că se va împlini (27:30). Iuliu a fost implicat în tot ce s-a întâmplat în timpul călătoriei sale cu Pavel și a văzut cu ochii lui cum cuvintele lui Pavel s-au dovedit adevărate în mod miraculos. Iuliu a învățat să aibă mai multă încredere în instrucțiunile lui Pavel decât în cele ale marinarilor cu experiență, deși Pavel nu avea nicio pregătire în navigație (27:43). Bock spune că Iuliu a ajuns, în mod evident, să creadă că își datora viața Dumnezeului căruia Îi slujea Pavel (Bock, Acts, pp. 728, 741).
După naufragiu, bunătatea lui Iuliu față de Pavel continuă. În Faptele Apostolilor 27, Pavel este prizonier. Dar, după naufragiu, oamenii de pe insula unde eșuează corabia nu îl privesc ca pe un prizonier. Deoarece Iuliu este ofițerul militar cu cel mai înalt rang dintre cei prezenți, această schimbare în felul în care este privit Pavel este rezultatul atitudinii lui Iuliu față de el (Conzelmann, Acts, p. 223).
Iuliu ar fi știut despre minunile pe care Pavel le-a făcut pe insulă (de ex., Faptele Apostolilor 28:7-9). Când grupul ajunge la Puzole, Iuliu îi permite lui Pavel, deși este prizonier, să stea șapte zile cu prietenii lui (Faptele Apostolilor 28:14). Se pare că bunătatea pe care Iuliu i-o arată lui Pavel se datorează caracterului și calităților de conducător ale lui Pavel, precum și faptului că Iuliu a văzut dovezi că Dumnezeu lucra în Pavel.
S-ar putea susține că Iuliu, asemenea colegului său sutaș Corneliu, a devenit credincios în Isus Hristos. Chiar dacă nu a fost așa, el a fost cu siguranță deschis față de adevăr. Luca nu l-a văzut ca pe un cadavru care nu putea răspunde deloc luminii pe care i-o dădea Dumnezeu. Iuliu oferă un argument puternic împotriva doctrinei depravării totale.







