În Luca 4:18-27, Isus predică în sinagoga din Nazaret. În predică, El menționează două persoane dintre neamuri din Vechiul Testament – o văduvă și un conducător militar – care au răspuns favorabil la ceea ce spunea și făcea Dumnezeu prin prorocii Ilie și Elisei. Conducătorul militar era Naaman, un comandant al armatei care asuprea poporul Israel (2 Împărați 5:1-27).
Când Domnul îi prezintă într-o lumină favorabilă pe acești doi oameni dintre neamuri, iudeii din Nazaret vor să-L omoare.
Unii spun că ideea predicii din Nazaret este că iudeii Îl vor respinge pe Domnul, după care Dumnezeu va respinge națiunea Israel ca popor ales al Său și Își va îndrepta favoarea spre neamuri. Biserica, alcătuită în mare parte din oameni dintre neamuri, va înlocui Israelul. Cei care susțin această perspectivă spun că această predică, de la începutul lucrării pământești a Domnului, prefigurează această înlocuire. Bovon o numește o „afirmație programatică”. Nazaretul reprezintă întregul Israel. De la început, cititorul Evangheliei după Luca știe că iudeii Îl vor respinge pe Hristos și Îl vor omorî (Bovon, Luke, p. 152).
Dar această interpretare atribuie predicii un sens care nu reiese clar din ea. Nu tot Israelul L-a respins pe Hristos. Unii au crezut în El. Prorocul Simeon a prezis apostazia Israelului în Luca 2:34; totuși, această apostazie este numai parțială. Simeon arată, de asemenea, clar că unii din popor vor crede (ei vor face parte din „ridicarea multora în Israel”).
În predică, Isus spune că a venit să împlinească Isaia 61:1-2 (Luca 4:18-19). Pasajul din Isaia arată că lucrarea va avea succes și printre iudei (Isaia 61:3); cei din Sion vor fi mângâiați după ce vor plânge. Acești iudei vor fi numiți „terebinți ai neprihănirii” (Fitzmyer, Luke, pp. 529, 537).
Prin exemplele lui Naaman și ale văduvei, Luca arată că planul lui Dumnezeu include și lucrarea printre neamuri. Lucrările lui Ilie și Elisei nu au însemnat că ei au întors spatele Israelului. Au însemnat că au slujit și celor din afară. Lucrările lor au oferit și o justificare din Vechiul Testament pentru misiunea printre neamuri pe care Luca o va prezenta în detaliu în Faptele Apostolilor.
Luca, desigur, a scris și cartea Faptele Apostolilor, care continuă Evanghelia după Luca. Cartea Faptele Apostolilor pune un accent major pe misiunea printre neamuri, în special prin lucrarea lui Pavel. Menționarea văduvei și a lui Naaman – care, în zilele lui Ilie și Elisei, au răspuns mai bine decât iudeii – arată că mulți dintre neamuri vor răspunde mesajului vieții veșnice în timp ce mulți iudei nu vor răspunde.
Este semnificativ faptul că Domnul l-a ales pe Naaman, un conducător militar dintre neamuri. Este de asemenea semnificativ că Naaman era comandant în armata care asuprea Israelul. La începutul lucrării Sale, în prima Lui predică relatată de Luca, Domnul îl folosește pe Naaman ca exemplu.
În Faptele Apostolilor, un alt conducător militar păgân va răspunde mesajului vieții. Numele lui este Corneliu. Ca ofițer roman, și el este comandant în armata care asuprește Israelul. Mulți iudei L-au respins pe Hristos și mesajul pe care El îl trimite prin prorocii și apostolii Săi. Dar Corneliu răspunde favorabil.
Menționarea lui Naaman în Luca 4 anticipează evenimentele din Faptele Apostolilor 10. Asemenea văduvei și lui Naaman din Vechiul Testament, oamenii dintre neamuri din Faptele Apostolilor răspund adesea favorabil la ceea ce Domnul spune și face prin trimișii Săi. Iudeii, adesea, nu răspund astfel. Dar aceasta nu înseamnă că Biserica a înlocuit Israelul. Pavel, deși a predicat neamurilor, a predicat și iudeilor. Au existat iudei care au crezut. Dumnezeu nu Și-a respins poporul, Israel. Atât credincioșii iudei, cât și cei dintre neamuri alcătuiesc Biserica. Și într-o zi, tot Israelul va fi mântuit (Romani 11:26).
