O concepție larg răspândită este că expresia Fiul lui Dumnezeu se referă la dumnezeirea lui Hristos. Această opinie este susținută mai ales în rândul nespecialiștilor. Totuși, printre specialiștii în Noul Testament, aceasta nu este interpretarea obișnuită a expresiei Fiul lui Dumnezeu, nici în Evangheliile sinoptice, nici în Evanghelia după Ioan.
Majoritatea specialiștilor în Noul Testament înțeleg expresia Fiul lui Dumnezeu ca pe un titlu mesianic.
Deși nu sunt adesea de acord cu majoritatea specialiștilor în Noul Testament, în acest caz sunt de acord cu ei. Dovezile susțin interpretarea lor cu privire la titlul Fiul lui Dumnezeu. Există numeroase dovezi în acest sens.
În primul rând, să luăm în considerare promisiunea făcută lui David cu privire la urmașul său, în 2 Samuel 7:14-16:
Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.
Solomon, fiul lui David, era fiul lui Dumnezeu. La fel și fiul lui Solomon, Roboam. Fiecare împărat din dinastia lui David era fiul lui Dumnezeu. Desigur, Fiul lui Dumnezeu prin excelență avea să fie cel mai mare Fiu al lui David, Mesia. Scaunul Lui de domnie avea să fie întărit pe vecie.
În al doilea rând, să ne uităm la Psalmul 2:7, un psalm regal de întronare. Ori de câte ori era încoronat un împărat din dinastia lui David, se rosteau cuvintele: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut” (Psalmul 2:7; Faptele Apostolilor 13:33; Evrei 1:5; 5:5).
În al treilea rând, să examinăm cuvintele lui Natanael din Ioan 1:49: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” El înțelegea expresia Fiul lui Dumnezeu ca pe o referire la Mesia, Împăratul. Știm că nimeni, înainte de învierea lui Isus, nu credea că Isus era Dumnezeu venit în trup. Abia în Ioan 20:28 Toma Îl numește pe Domnul înviat „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Când Isus a potolit furtuna, ucenicii nu înțelegeau cum de vântul și valurile Îl ascultau.
Blum comentează: „Acest lucru nu înseamnă că, la acel moment, Natanael înțelegea pe deplin Trinitatea sau Întruparea. Mai degrabă, el Îl înțelegea pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu în sens mesianic (cf. Ps. 2:6-7)” („Ioan” în BKC, p. 276).
Carson este de acord: „Este clar că Natanael Îl recunoștea pe Isus drept Mesia, Cel promis, despre care mărturiseau Scripturile din vechime” (Ioan, p. 161).
În al patrulea rând, să comparăm ceea ce a spus Domnul Isus în Ioan 11:25-26 cu ceea ce a spus Marta în Ioan 11:27. Isus a spus că garantează glorificarea și viața care nu poate fi pierdută tuturor celor care cred în El. Apoi a întrebat: „Crezi lucrul acesta?” Marta nu a repetat pur și simplu ceea ce spusese Isus. În schimb, a explicat de ce credea acest lucru: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Mesia garantează glorificarea și viața care nu poate fi pierdută tuturor celor care cred în El.
Newman și Nida comentează: „În ceea ce privește prezentarea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu, vezi 1:49” (Ioan, p. 368). Cu privire la expresia Fiul lui Dumnezeu din Ioan 1:49, ei spun:
Împăratul lui Israel este folosit, fără îndoială, ca titlu mesianic. În 2 Samuel 7:14 și Psalmul 2:7, Dumnezeu Se adresează Împăratului mesianic numindu-L „Fiul Meu”. Deoarece ambele expresii sunt, în egală măsură, titluri mesianice, nu există niciun anticlimax în pasajul de față, unde Împăratul lui Israel apare după Fiul lui Dumnezeu. Ordinea este perfect logică și reflectă o succesiune temporală clară, deoarece numai atunci când Isus este desemnat Fiul lui Dumnezeu poate deveni Împăratul lui Israel în acest sens mesianic (Ioan, p. 50).
În al cincilea rând, să observăm că Ioan 1:1 nu Îl numește pe Isus Fiul lui Dumnezeu, ci Dumnezeu: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Același lucru este valabil și în Ioan 20:28. Când Scriptura se referă la dumnezeirea lui Isus, Îl numește Dumnezeu.
De ce este important acest lucru?
Aceasta schimbă mesajul mântuirii!
Am auzit de curând pe cineva spunând că Ioan 20:31 înseamnă că, pentru a fi născut din nou, trebuie să crezi în dumnezeirea lui Hristos. Dacă așa stau lucrurile, cum ar fi putut ucenicii să fie născuți din nou înainte de a crede în dumnezeirea lui Hristos? Și de ce nu le spunea Isus oamenilor că El este Dumnezeu atunci când le vestea Evanghelia?
Potrivit textului din Ioan 20:31, pentru a avea viața veșnică trebuie să credem că Isus este „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Această expresie este explicată în Ioan 11:25-27. A crede în Isus pentru viața veșnică înseamnă a crede că El garantează glorificarea (Ioan 11:25) și viața care nu poate fi pierdută (Ioan 11:26) tuturor celor care pur și simplu cred în El.
Expresia Fiul lui Dumnezeu este un titlu mesianic. La fel și expresia Fiul omului, dar acesta este un subiect pentru un alt articol.
Menține harul în prim-plan și vei continua să te bucuri de faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu și că Se va întoarce în curând pentru a-Și întemeia Împărăția, în care va domni neprihănirea.
