Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi (1 Ioan 4:17-19).
Mulți comentatori înțeleg greșit ceea ce spune Ioan.
Mulți comentatori, dacă nu chiar cei mai mulți, cred că va exista o singură judecată eshatologică – adică o singură judecată a tuturor oamenilor după încheierea acestei vieți.
Ei numesc această singură judecată „judecata finală”. Vezi, de exemplu, o predică din 1985 a dr. John Piper despre acest pasaj, pe desiringGod.org. El spune că „ziua judecății” se referă la judecata finală, când vom afla dacă destinul nostru este Împărăția sau iadul.
Cei mai mulți cred că Isus ne va evalua faptele și că, dacă faptele noastre sunt suficient de bune, ni se va permite să intrăm în Împărăția Sa. Dacă nu, vom fi trimiși în iazul de foc.
În Ioan 5:24, Domnul Isus a promis că cei care cred în El nu vor veni la judecată. Totuși, Ioan vorbește despre „ziua judecății” credinciosului. Atunci cum explicăm această discrepanță?
Ioan 5:24 vorbește în întregime despre viața veșnică. Credinciosul „are viaţa veşnică” și „a trecut din moarte la viaţă”. Afirmația din mijloc, potrivit căreia credinciosul „nu vine la judecată”, se referă la judecata privitoare la viața veșnică. Credincioșii nu vor veni la judecată pentru a li se stabili destinul veșnic.
Destinul veșnic al fiecărui credincios este stabilit în clipa în care crede. Vezi Ioan 3:16 și Ioan 5:24.
Deși cei mai mulți comentatori cred că scaunul de judecată al lui Hristos este o altă denumire pentru judecata de la scaunul de domnie mare și alb, ei se înșală. Scaunul de judecată al lui Hristos are loc înainte de Mileniu și este numai pentru credincioși (Luca 19:16-26; 2 Corinteni 5:9-10). Judecata de la scaunul de domnie mare și alb are loc după Mileniu și este pentru necredincioși (Luca 19:27; Apocalipsa 20:11-15). La această judecată, cei care nu sunt găsiți în Cartea Vieții vor fi aruncați în iazul de foc (Apocalipsa 20:15). Chiar și acolo, nimeni nu va fi condamnat din cauza faptelor sale. Problema va fi faptul că nu a crezut în Isus Hristos în timpul acestei vieți.
„Ziua judecății” credinciosului se referă la scaunul de judecată al lui Hristos, la Bema. Compară cu 1 Ioan 2:28, unde Ioan folosește același limbaj al îndrăznelii în legătură cu venirea Lui. Când Isus Se va întoarce după Necaz, El îi va judeca pe toți credincioșii din epoca Bisericii pentru a le stabili răsplățile veșnice.
Expresia „dragostea desăvârșită” poate induce puțin în eroare. „Dragoste matură” ar fi o traducere mai bună. Niciunul dintre noi nu reușește să-i iubească pe ceilalți tot timpul. Dar, cu cât îi iubim mai mult pe ceilalți credincioși, cu atât avem mai multă îndrăzneală când ne gândim la Răpire și la Bema.
Iată câteva pasaje pe care ai putea să le studiezi pentru a înțelege mai bine Bema:
- 1 Ioan 2:28.
- Matei 6:19-21.
- Luca 19:16-26, Pilda polilor.
- 1 Corinteni 3:10-15.
- 2 Corinteni 5:9-10.
- 2 Timotei 4:6-8.
Menține harul în prim-plan și vei rămâne convins că ești în siguranță pentru veșnicie și vei continua să fii puternic motivat să-i iubești pe copiii lui Dumnezeu.
