Cu mult timp în urmă, pe când eram la universitate, am urmat multe cursuri de matematică. Am uitat o mare parte din ceea ce mi s-a predat, dar îmi amintesc vag un lucru: poți adăuga ceva de o parte a unei ecuații matematice atâta timp cât adaugi aceeași valoare și de cealaltă parte. Trebuie să adaugi aceeași cantitate pe ambele părți.

De exemplu, să presupunem că încercăm să aflăm valoarea lui X (asta ar putea provoca coșmaruri unor cititori). Ecuația ar putea fi:

X – 3 = 3Y + 5

Pentru a afla valoarea lui X, putem adăuga 3 de ambele părți ale ecuației. Ar arăta astfel:

X – 3 + 3 = 3Y + 5 + 3

Rezultatul ar fi:

X = 3Y + 8

Recent, mi-am dat seama că Petru folosește o ecuație similară în 2 Petru 1:5-11. În acest pasaj, el folosește termenul să uniţi. De o parte a ecuației se află credința noastră. De cealaltă parte se află intrarea noastră în Împărăția lui Dumnezeu. Am putea scrie ecuația astfel:

Credință = Intrare în Împărăție

Această ecuație exprimă ideea că toți cei care au crezut în Isus pentru viață veșnică (credință) vor trăi cu Hristos pentru totdeauna (intrare în Împărăție). Când El va reveni, credinciosul va fi în Împărăția Lui pentru totdeauna.

Totuși, Petru spune că credinciosul poate să unească ceva credinței sale (v. 5). Cred că Petru se gândea la lecțiile de matematică din copilărie. El spune că noi, ca credincioși, putem adăuga ceva în partea stângă a ecuației. Petru enumeră ceea ce putem adăuga: fapta bună, cunoștința, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de frați și dragostea.

Apostolul spune că, dacă unim aceste lucruri cu credința noastră (partea stângă a ecuației), Domnul va adăuga ceva în partea dreaptă. Biblia Cornilescu redă acest pasaj astfel: „vi se va da din belşug intrare în Împărăția veșnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1:11). Verbul vi se va da este același cu să uniţi din versetul 5. Se pare că Petru face o analogie matematică.

Așadar, Petru spune că, dacă unim aceste lucruri cu credința noastră, Domnul va adăuga ceva intrării noastre în Împărăția Sa. Însă aici matematica pare să nu mai funcționeze. Nu știu cât de bun era Petru la algebră, dar regula matematică obișnuită pare să nu se aplice aici. Când adaugi ceva, valorile ar trebui să fie echivalente. În 2 Petru 1:5-11, lucrurile adăugate nu sunt aceleași.

Petru dorește să unim cu credința noastră elemente semnificative (fapta bună, cunoștința, răbdarea etc.). Acestea nu sunt lucruri ușor de făcut.

Ne-am aștepta ca Domnul să adauge ceva la fel de semnificativ de partea Sa a ecuației. Dacă adăugăm toate aceste lucruri credinței noastre, ce va adăuga Domnul intrării noastre în Împărăție? Descoperim că El nu va adăuga aceeași cantitate.

El va adăuga mai mult. Mult mai mult.

Petru explică faptul că Hristos va adăuga intrării noastre în Împărăție din belșug. Cuvântul folosit înseamnă „din abundență.” Orice am uni cu credința noastră, El va adăuga mult mai mult.

Matematica lui Petru pare să nu se potrivească. El spune că orice facem pentru Domnul va fi răsplătit în lumea care va urma. Am putea crede că facem lucruri cu adevărat semnificative și dificile, dar când El va răsplăti ceea ce facem în Numele Lui, răsplata nu va fi egală. Partea dreaptă a ecuației va fi mult mai mare.

Sunt calcule greșite, dar o veste extraordinară pentru credinciosul fidel.