Am auzit într-un podcast pe cineva spunând că 2 Timotei 3:15 — «Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus» — înseamnă că întreaga Biblie este menită să ne conducă la nașterea din nou prin credința în Hristos.
Și-a bazat această concluzie pe faptul că versetele 16-17 spun: «Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos…». În opinia lui, întreaga Scriptură are, într-un anumit sens, un caracter evanghelistic.
M-am întrebat dacă vorbitorul chiar voia să spună că fiecare carte din Biblie este de folos pentru a-l conduce pe cineva la credința în Hristos pentru viața veșnică. Cântarea Cântărilor vorbește despre dragostea conjugală. Nu există nimic evanghelistic în acea carte. Cartea Estera nu-L menționează nici pe Mesia, nici pe Dumnezeu. O persoană nu s-ar putea naște din nou citind Estera. Același lucru este valabil pentru majoritatea cărților din Vechiul Testament și pentru unele cărți din Noul Testament (de exemplu, Matei, Marcu, Luca, Filimon, 2 Ioan, 3 Ioan și Iuda).
Există însă un alt motiv pentru care această înțelegere a textului din 2 Timotei 3:15 este greșită. În acel verset, cuvântul mântuire nu se referă la nașterea din nou. Se referă la izbăvirea de învățătorii mincinoși și de învățăturile și practicile lor false.
Iată ce am scris în The Grace New Testament Commentary despre 2 Timotei 3:15:
Cuvântul mântuire din v. 15 ar fi mai bine redat prin izbăvire. În context, este vorba despre izbăvirea în mijlocul persecuției. Timotei avea să fie biruitor în această viață și în persecuțiile prin care trecea dacă continua să trăiască prin credința în Hristos.
Observați că Sfintele Scripturi îi pot da lui Timotei înțelepciunea care duce la mântuire. Pavel nu spune că Timotei avea deja această înțelepciune care duce la mântuire, ci că putea ajunge să o aibă. Este vorba despre ceva continuu.
Timotei avea nevoie zilnic de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a face față persecuției venite din partea celor răi. (Comparați cu 4:18, unde forma verbală este folosită cu referire la izbăvirea lui Pavel de persecuțiile sale. Singura altă utilizare a formei substantivale în această epistolă se găsește în 2:10, unde se referă la izbăvirea lui Israel de vrăjmașii săi și, în cele din urmă, la glorificarea Israelului) (p. 1006).
Comparați 2 Timotei 3:15 cu 1 Timotei 4:16: «Fii cu luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.» Timotei se putea izbăvi de învățătorii mincinoși și de învățăturile și practicile lor false dacă lua seama la el însuși și la învățătura pe care o dădea altora. De asemenea, îi putea izbăvi pe credincioșii din Efes de acele învățături și practici false, dându-le o învățătură sănătoasă și rămânând un exemplu pentru turmă.
Întreaga Biblie ne poate ajuta, într-adevăr, să fim izbăviți de învățătorii mincinoși și de învățăturile și practicile lor false. Însă nu fiecare carte din Biblie răspunde la întrebarea ce trebuie să facem pentru a avea viața veșnică.¹
Menține harul în prim-plan și nu vei cădea pradă învățătorilor mincinoși, doctrinelor lor false și practicilor lor.
—
¹ Unii ar putea obiecta că 2 Timotei 3:15 spune că această mântuire este «prin credința în Hristos Isus». Nu înseamnă aceasta că aici este vorba despre nașterea din nou? Nu. După cum mântuirea de condamnarea veșnică este prin credința în Hristos (Efeseni 2:8-9), tot prin credința în Hristos vine și izbăvirea de învățătorii mincinoși. Viața creștină este trăită prin credința în Hristos (Galateni 2:20). Izbăvirea de învățăturile false vine, cu siguranță, tot prin credința în Hristos. Dacă ne luăm privirea de la Hristos, devenim o pradă ușoară pentru învățătorii mincinoși.
