Astăzi, dispensationaliștii sunt mai puțini decât erau odinioară. Printre altele, aceștia cred că există o distincție clară între Israel și Biserică. Cu toate acestea, majoritatea învățătorilor biblici susțin că Biserica este noul Israel sau că Biserica a înlocuit Israelul. Cei care afirmă că Biserica nu este Israel sunt adesea batjocoriți și nu sunt priviți ca fiind oameni serioși în studiul Bibliei. Eu sunt dispensationalist.

Recent am studiat un pasaj din Luca care, în opinia mea, arată foarte clar că Dumnezeu face o distincție între Israel și Biserică. În Luca 9:1-6, Domnul îi trimite pe cei doisprezece ucenici la națiunea lui Israel. Le spune să facă vindecări miraculoase în mijlocul poporului evreu, să se comporte într-un anumit fel și să vestească un mesaj specific. Instrucțiunile detaliate pe care Domnul le dă ucenicilor în acel moment nu se mai regăsesc nicăieri ca fiind date Bisericii după nașterea ei, în Faptele Apostolilor 2. Mai întâi, Isus le spune celor Doisprezece să alunge demonii și să vindece bolnavii. Hristos le-a dat puterea și autoritatea necesare pentru asta. Astăzi, credincioșilor nu li se cere să facă astfel de lucruri. Niciun credincios nu a primit acea putere sau autoritate. Cei Doisprezece au fost un grup unic de oameni, cu o misiune unică. Ei trebuiau să meargă la națiunea lui Israel ca să arate că Isus este Regele promis. Minunile pe care le făceau aveau rolul de a confirma autenticitatea mesajului lor în fața națiunii.

Acestor bărbați li s-a spus să „predice Împărăția lui Dumnezeu”. În Evanghelia după Luca, expresia Împărăția lui Dumnezeu se referă la promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse lui Israel. El promisese că va trimite un Rege care va domni peste lume din Ierusalim. Acum, Regele venise în persoana lui Hristos. Cei Doisprezece proclamau că Dumnezeu oferea Împărăția acelei generații de evrei, dacă națiunea răspundea mesajului lor.

Așadar, Domnul le-a dat acestor oameni instrucțiuni clare cu privire la modul în care trebuiau să-și îndeplinească misiunea. Ei urmau să meargă în toate cetățile din Galileea, lucru care avea să dureze o vreme. Însă nu trebuiau să ia cu ei nici bani, nici mâncare, nici haine de schimb. Nu trebuiau să se îngrijoreze în privința locului unde vor sta pe durata lunilor în care vor fi plecați. Domnul avea să le poarte de grijă pentru toate acestea.

Este greu de imaginat ca cineva din Biserica de astăzi să plece fără bani, mâncare sau haine de schimb într-o călătorie misionară care va dura luni de zile. Imaginează-ți cum ar fi să pleci într-o astfel de călătorie fără să știi dinainte unde vei locui.

Instrucțiunile speciale pe care Domnul le-a dat în Luca 9:1-6 au fost motivate de faptul că timpul era scurt. Regele era cu ei doar pentru o perioadă scurtă, iar oferta adresată poporului lui Israel trebuia să primească un răspuns rapid. Ucenicii trebuiau să ajungă imediat la popor. Totul era urgent. Nu era timp de pierdut cu strângerea de fonduri sau alte pregătiri.

Dar ce trebuiau să facă ucenicii cu cei care respingeau ceea ce ei spuneau și făceau? Și aici vedem că li s-a cerut să reacționeze într-un mod diferit de ceea ce am face noi, ca Biserică, astăzi. Ei trebuiau să-și scuture praful de pe picioare. Pentru evrei, acest gest avea o semnificație specială. A scutura praful de pe picioare era un semn clar că Dumnezeu va judeca națiunea pentru faptul că a respins pe cei pe care El i-a trimis.

Credincioșii de astăzi vestim un mesaj diferit. Le spunem atât evreilor, cât și neamurilor necredincioase că Domnul oferă viață veșnică tuturor celor care cred în El pentru a o primi. Vorbim despre răsplăți pentru credincioșii care trăiesc în ascultare și fac fapte bune. Însă nu le spunem că Isus va veni imediat și Își va întemeia Împărăția dacă vor crede. De asemenea, nouă nu ni s-a spus să ne scuturăm praful de pe picioare atunci când ne confruntăm cu opoziție.

Aceste versete ne amintesc un adevăr important: mesajul pe care Ioan Botezătorul, Domnul sau cei Doisprezece l-au proclamat națiunii lui Israel nu trebuie aplicat Bisericii. Este puțin probabil ca cineva care nu este dispensationalist să citească Luca 9:1-6 și să ajungă la o concluzie dispensationalistă. Cel mai probabil va susține că nu există nicio diferență între Israel și Biserică. Ca dispensationalist, văd clar când citesc aceste versete și să înțeleg că, fără îndoială, Domnul a lucrat cu Israelul într-un mod diferit față de felul în care lucrează astăzi cu Biserica și cu lumea.