Recent, într-o conversație cu un prieten, am aflat că sataniștii practică un ritual în care Îl hulesc public pe Dumnezeu ca parte a ceremoniilor lor de închinare. Fac asta și pe rețelele de socializare, nu doar pentru a batjocori creștinismul, ci și pentru că vor să devină „nesalvabili”. Li s-a spus că, dacă Îl hulesc pe Domnul, nu vor mai putea fi salvați din lacul de foc. Mulți fac aceasta din răzvrătire în perioada adolescenței.

Chiar și în cadrul bisericii, sunt persoane care cred că a huli pe Domnul în trecut a fost un păcat atât de grav încât nu mai pot fi salvați, chiar dacă acum cred în Isus. Din această cauză, trăiesc cu frică, nesiguri de mântuirea lor, pentru că odată L-au hulit pe Domnul din aroganță sau din prostia tinereții. Din fericire, Biblia ne spune o altă poveste. Viața veșnică este încă oferită tuturor, chiar și celor care au hulit.

Potrivit dicționarului limbii române dexonline.ro, blasfemie înseamnă „defăimare a celor sfinte, a religiei, a divinității; hulă”.

Principala semnificație este de a vorbi de rău, de a batjocori sau a calomnia pe Domnul. Satanistul este un exemplu evident de cineva care Îl batjocorește pe Domnul și creștinismul. Cu toate acestea, trebuie menționat că oricine – de la ateul care Îl ridiculizează, până la calvinistul care ia în derâdere „harul ieftin” – poate fi considerat, din punct de vedere tehnic, un hulitor. Hulitorii vin în toate formele și mărimile. Vedem acest lucru în timpul crucificării Domnului. Soldații care L-au lovit pe Domnul erau cu siguranță hulitori (Luca 22:63-65). În timp ce Isus era pe cruce, Marcu ne spune că cei care treceau pe acolo Îl batjocoreau (Marcu 15:29), dând din cap și provocându-L să coboare de pe cruce. La fel, preoții cei mai de seamă Îl batjocoreau, spunând că, dacă i-a salvat pe atâția alții, ar trebui să fie în stare să Se salveze pe Sine (Marcu 15:31-32). Ultimul grup de hulitori au fost cei doi tâlhari crucificați lângă Domnul, care și ei „Îl insultau” (Marcu 15:32b).

În acest exemplu, vedem o imagine frumoasă a harului Domnului nostru față de un hulitor. Potrivit Evangheliei după Luca, în timp ce primul tâlhar continua să Îl batjocorească pe Domnul (Luca 23:39), celălalt tâlhar își schimbă atitudinea pe parcursul zilei, ajungând să Îl apere pe Domnul și să îl mustre pe celălalt (v.v. 40-41). În cele din urmă, în v. 42, tâlharul se întoarce către Domnul și Îl roagă să își aducă aminte de el când va veni în împărăția Sa. Domnul, plin de har și adevăr, îi răspunde și îi spune acestui fost hulitor că, în curând, va fi cu El în paradis.

Un alt exemplu al unui fost hulitor este apostolul Pavel. În 1 Timotei 1:12-13, apostolul se descrie pe sine înainte de a fi mântuit spunând:

Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neștiință, în necredință! (1 Timotei 1:12-13, accent adăugat).

Când se discută această problemă, mulți creștini ar spune că, dacă cineva ajunge la credință mai târziu în viață, înseamnă că nu a „blasfemiat cu adevărat” împotriva Domnului. Totuși, declarația apostolului Pavel ne arată contrariul. El își recunoaște păcatele din trecut, inclusiv blasfemia. De asemenea, trebuie menționat că Pavel mărturisește că a făcut și pe alții să Îl blasfemieze pe Domnul în perioada în care persecuta biserica primară (Faptele Apostolilor 26:9-11). Astfel, Pavel nu doar că a fost un hulitor, ci și un „îndrumător” al altora spre blasfemie. Cu toate acestea, în ciuda tuturor păcatelor și relelor pe care le-a comis înainte de a ajunge la credință, inclusiv blasfemia, el continuă să se prezinte ca un exemplu pentru cei care vor crede în Isus pentru viața veșnică (v. 16). Așadar, oferta vieții veșnice nu a fost anulată de păcatul său de blasfemie.

Fie că o persoană a fost odată satanist, fariseu legalist sau tâlhar ucigaș, harul Domnului nostru se extinde la fiecare dintre noi. Chiar dacă ai hulit împotriva Domnului, poți, prin mila Sa, să vii la credință și să primești darul vieții veșnice.