Nu demult, mă plimbam cu soțul meu printr-un parc natural din apropiere când am auzit strigătul unui vultur venind din pădure. Soțul meu și unchiul său, care este zoolog, împărtășesc o dragoste pentru animale. Acest lucru înseamnă că de multe ori primesc mici lecții despre natură în timpul drumețiilor noastre și, așa cum era de așteptat, soțul meu a început să-mi spună un fapt puțin cunoscut despre presupusul strigăt al vulturului.

Am fost surprinsă să aflu că ceea ce auzisem nu era strigătul unui vultur, ci al unui șoim cu coada roșie. Mi-a explicat că, de obicei, confundăm strigătul șoimului cu cel al vulturului din cauza influenței Hollywood-ului. Strigătul unui vultur este de fapt slab, mai mult ca sunetul unui pescăruș. În schimb, sunetul șoimului este mult mai puternic.

Deoarece vulturul este un simbol al Statelor Unite, s-a decis ca acesta să aibă un strigăt puternic, astfel încât adevăratul său sunet a fost considerat inacceptabil de către industria cinematografică și de divertisment. Pentru a consolida imaginea Statelor Unite, în majoritatea filmelor și reprezentărilor sonore, strigătul slab al vulturului este înlocuit cu cel puternic al șoimului cu coada roșie. Ca urmare, generații întregi de americani nu știu cum să identifice adevăratul strigăt al vulturului atunci când îl aud în natură. Repetarea minciunii a făcut ca adevărul să devină de nerecunoscut.

Când am auzit acest lucru despre șoimul cu coada roșie, mi-au venit în minte cuvintele apostolului Pavel:

„Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”

Pavel le amintește corintenilor de felul în care s-a purtat când a fost pentru prima dată printre ei. Nu a venit cu o trupă de laudă sau cu o mașină de fum. Nu era un mare orator și nu le-a vorbit cu înțelepciunea oamenilor, cum făceau filosofii greci din acea vreme. În schimb, a venit în slăbiciune și le-a predicat simplitatea lui Hristos și moartea Lui. Hunt comentează acest pasaj spunând:

„Apostolul subliniază că atunci când a venit la ei să predice Evanghelia lui Isus Hristos, nu a făcut-o cu o vorbire impresionantă sau cu înțelepciune, vestindu-le mărturia lui Dumnezeu. Pavel descrie felul său obișnuit de a predica, ceva care probabil i-a surprins pe corinteni, având în vedere că aceștia erau profund influențați de filosofia greacă. Mesajul său era clar și simplu… Datorită crucificării, Hristos poate promite viața veșnică oricui crede în El.” (Dwight Hunt, „Prima Epistolă către Corinteni”, The Grace New Testament Commentary, p. 353, accent adăugat).

Din păcate, atitudinea lui Pavel nu se reflectă întotdeauna în Biserica de astăzi. Mulți nu sunt mulțumiți de simplitatea mesajului mântuirii. Înlocuiesc mesajul vieții veșnice numai prin credință cu ceea ce consideră un mesaj mai impresionant și puternic. În loc de credință, predică pocăința. În loc de un dar, se cere să dai totul. În loc de har, este prin fapte. Chemările la altar și marile treziri spirituale sunt elogiate, în timp ce credința asemănătoare a unui copil este adesea ignorată sau privită ca inferioară. La fel ca Hollywood-ul, multe biserici și pastori au considerat mesajul vieții veșnice ca fiind un dar gratuit prea slab și l-au înlocuit cu strălucirea și glamour-ul ereziei. Când apărătorii harului gratuit vorbesc despre darul vieții veșnice, sunt ridiculizați pentru că învață ceea ce unii numesc „credința prea ușoară”¹.

Cu alte cuvinte, la fel ca adevăratul strigăt al vulturului, mesajul harului pare prea simplu și slab pentru cei care au auzit doar versiunea sintetică. Prin urmare, chemarea blândă a Mântuitorului, care spune: „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”, a fost considerată insuficientă și înlocuită cu erezia cozii roșii a mântuirii prin fapte.

Chiar și credincioșii pot deveni aroganți proclamând mesajul mântuirii. De aceea, apostolul Pavel ne oferă un exemplu important de urmat. Nu trebuie să exagerăm mesajul harului ca să-L facem pe Domnul să aibă o imagine mai bună. Nu avem nevoie de scene mari sau de un milion de „like”-uri pe YouTube. Nu trebuie să fim cei mai buni vorbitori și, cu siguranță, nu trebuie să adăugăm nimic la Evanghelie pentru ca oamenii să-L vadă pe Domnul. Domnul nu are nevoie de înțelepciunea lumii pentru a întări mesajul mântuirii. În simplitatea Sa, El este mărit. Așa cum a spus unul dintre profesorii mei favoriți ai harului gratuit:

„Toate tunetele și fulgerele de pe Muntele Sinai nu se pot compara în putere motivațională cu vocea blândă a harului lui Dumnezeu de pe Muntele Calvar.”

______

1 N. Trad.: Expresia „credința prea ușoară” provine din englezescul „easy believism”.