Într-unul dintre marile pasaje din Vechiul Testament referitoare la Înviere, Iov proclamă:

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu. (Iov 19:25-27)

Aceste versete, printre altele (Daniel 12:1-2; Isaia 26:19; Osea 13:14; Psalmul 16:9-11), sunt adesea folosite pentru a arăta că sfinții Vechiului Testament nu numai au crezut în venirea lui Mesia, dar au crezut că prin El vor trăi pentru totdeauna. Iov a înțeles că Răscumpărătorul său urma să vină și că într-o zi, în carnea sa, Îl va vedea.

Pentru numărul de primăvară din 2003 al JOTGES, Bob Bryant a scris un articol (vezi aici) intitulat “How Were People Saved Before Jesus Came? [Cum au fost salvați oamenii înainte de venirea lui Isus?] În articol, Bryant comentează aceste versete:

Cu două mii de ani înainte de venirea lui Isus, Iov știa că Răscumpărătorul său va veni pe acest pământ pentru a plăti prețul păcatelor sale. Iov era sigur că, datorită Răscumpărătorului său, va trăi cu Dumnezeu după moartea sa (p 64).

Acesta este un pasaj frumos care vorbește despre mesajul consistent -găsit atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament – al vieții veșnice în Hristos. Cu toate acestea, aceste versete conțin mai mult decât o simplă aplicație salvatoare.

În capitolul 18, Iov suferă un nou atac din partea unuia dintre prietenii săi, de data aceasta Bildad (18:1ff). În capitolul 19, Iov povestește că Bildad l-a ocărât de zece ori, chinuindu-i sufletul și abuzându-l spiritual cu atacuri nedrepte (vv 2-3). Iov susține că este înstrăinat de cunoscuții săi, că rudele sale l-au părăsit și că prietenii săi apropiați l-au uitat (vv 13-14). Chiar și servitorii săi îl tratează ca pe un proscris. Este pus pe lista neagră de toți cei din jurul său din cauza suferinței sale. Chiar și soția și copiii săi îl consideră respingător (v. 17-18). Astfel, Iov nu a suferit doar pierderea pământului, a averii, a copiilor și a sănătății sale; reputația sa a fost, de asemenea, grav compromisă din cauza stigmatului legat de suferință. Suferința sa fizică este un element cheie în context. În v. 20, se spune că oasele i se lipesc de piele. Iov se află în cea mai profundă ruină și suferință.

Versetele 25-27 arată că Iov înțelege clar că va trăi veșnic. Dar aș dori să sugerez că el se așteaptă la mai mult decât să fie în eternitate. De asemenea, el știe că Răscumpărătorul său îi va răscumpăra într-o zi trupul fizic și îi va îndreptăți viața. Pe scurt, în acest moment de disperare, Iov nu speră în mod specific la viața veșnică. Mai degrabă, el se agață de speranța unei îndreptățiri viitoare.

Cuvântul Răscumpărător este cuvântul ebraic gō’ali. Înseamnă “răscumpărător, răzbunător sau a revendica ca fiind al cuiva”. Biblia de studiu Nelson face acest comentariu interesant:

Iov își exprimă încrederea în Răscumpărătorul său viu, care, în acest context juridic, poate fi tradus prin “Vindecător” sau “Protector al drepturilor familiei (a se vedea Psalmul 119:154; de asemenea, Rut 4:1)”.

Aceste descrieri ale lui Hristos se potrivesc de minune în contextul pasajului. În timp ce Iov se gândește la toți cei care l-au abandonat, el se uită la Cel care va veni și care este Răzbunătorul, Vindecătorul și Protectorul său. Acest lucru merge dincolo de faptul că Domnul este dătătorul vieții veșnice: El este și Răscumpărătorul nostru!

În Psalmul 72:12-14, vedem un concept similar. Solomon vorbește despre împărăția viitoare a Domnului și descrie răscumpărarea viitoare a celor care suferă, spunând:

Căci El va izbăvi pe săracul care strigă
Și pe nenorocitul care n-are ajutor.
Va avea milă de cel nenorocit și de cel lipsit
Și va scăpa viața săracilor;
Îi va izbăvi de apăsare și de silă
Și sângele lor va fi scump înaintea Lui. (subliniere adăugată).

Există două elemente care trebuie remarcate în acest pasaj. În primul rând, mântuirea celor nevoiași (v 13) nu se referă la mântuirea veșnică din lacul de foc. Mai degrabă, vorbește despre eliberarea lor viitoare din suferință. În al doilea rând, salvarea vieții1 este definită ca răscumpărarea vieții lor. Psalmistul explică acest lucru în v.14, descriind eliberarea de opresiune și violență. Domnul oferă viață veșnică prin credința în El. Cu toate acestea, există, de asemenea, o răscumpărare viitoare pentru cei săraci și suferinzi. În ciuda modului în care lumea îi tratează pe cei nevoiași, credincioșii care suferă sunt prețioși pentru Domnul (v.14), iar El îi va binecuvânta în Împărăția Sa (Matei 5:3-12). El îi va răzbuna și le va îndreptăți viețile.

Cu această idee de răscumpărare în minte, cuvintele lui Iov au mult mai mult sens decât simpla cunoaștere a faptului că a fost salvat și că va fi în împărăția viitoare. Dimpotrivă, Iov vorbește despre o zi viitoare în care viața sa va fi răscumpărată din suferință și opresiune. De asemenea, trebuie remarcat faptul că accentul este pus aici pe o eliberare viitoare. Viața veșnică este o posesie prezentă pentru credincios (Ioan 5:24). Iov avea deja această viață doar datorită credinței sale în Mesia care urma să vină. Cu toate acestea, în capitolul 19, Iov așteaptă cu nerăbdare o viitoare răscumpărare a trupului său și justificarea vieții sale în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Iov se aștepta la Răscumpărătorul său pentru eliberarea deplină a reputației și a trupului său. Chiar și o viață marcată de suferință și ridicol va fi înviată spre glorie. Această răscumpărare deplină era ceea ce inima lui dorea și spera.

1 N. din T.: În unele versiuni este tradus prin „Și el va salva suflete”.