Aaron, primul mare preot al lui Israel, tocmai adusese jertfe Domnului. El și Moise intraseră în cortul întâlnirii. Când au ieșit și au binecuvântat poporul, s-a întâmplat ceva extraordinar: focul a coborât din cer și a mistuit jertfa de pe altar. Cum era de așteptat, poporul a fost profund impresionat. Au căzut cu fețele la pământ și au strigat de bucurie către Domnul (Leviticul 9:22-24).
Nadab și Abihu, fiii cei mai mari ai lui Aaron, slujeau și ei ca preoți la cort. Eu cred că, cel mai probabil, erau credincioși. Nu cred că Dumnezeu ar fi ales necredincioși ca urmași ai marelui preot al poporului Său. Totuși, cei doi au comis o greșeală gravă.
Moise scrie că fiecare a luat cădelnița lui, a pus foc în ea și a adus tămâie înaintea Domnului cu focul acesta, dar Domnul nu le poruncise așa ceva (Leviticul 10:1).
De ce au fost neascultători? Moise nu spune explicit, dar eu cred că știu motivul. Văzuseră cum reacționase poporul la focul venit de la Domnul. Dumnezeu îi alesese pe ei și pe tatăl lor să slujească la cortul întâlnirii. În ochii lor, Dumnezeu îi prețuia mult. Poporul îi privea cu respect.
Voiau să impresioneze mulțimea. Se simțeau importanți. Poziția li se urcase la cap. Voiau să recreeze entuziasmul și aplauzele. Dacă Dumnezeu îi considera atât de valoroși, și-au spus ei, nu ar fi rău să producă și ei un spectacol cu foc.
Nu a fost o idee bună. Foc minunat a ieșit din nou – de la Domnul. Dar i-a mistuit pe ei. Au murit pe loc (Leviticul 10:2).
Povestea lor îmi amintește de Simon din Faptele apostolilor 8:9-24. Era un credincios proaspăt convertit. Văzuse puterea minunată a lui Dumnezeu lucrând prin Petru și Ioan. Ceilalți credincioși din cetate erau impresionați, la fel ca el. I-a oferit bani lui Petru ca să-i dea și lui acea putere. Simon voia să impresioneze oamenii.
Mulți consideră că Nadab, Abihu și Simon erau necredincioși. Mie mi se pare ciudat asta. Nu ar trebui să ne mire faptul că un credincios poate tânji să se simtă important. Din cauza firii noastre pământești, putem dori ca alți credincioși să ne vadă ca pe cineva special. Câți dintre noi n-am accepta bucuroși să fim priviți ca cea mai importantă persoană din biserică?
E prea ușor să-i etichetăm pe acești trei ca necredincioși. Ne-am putea convinge că noi n-am face niciodată ceva atât de îndrăzneț și arogant. Dumnezeu i-a pedepsit pe drept. Nadab și Abihu și-au pierdut viața. Petru i-a spus lui Simon că riscă aceeași soartă.
Mândria este un lucru cumplit. Ar fi o greșeală să ne credem la adăpost de ea. Biserica este Trupul lui Hristos și Îi aparține numai Lui. Fiecare dintre noi este doar un slujitor în ea (1 Corinteni 3:5-7). Oricare ar fi rolul sau darul nostru, să fim mulțumiți cu ce ne-a dat Domnul. Să nu cădem niciodată în ispita de a încerca să-i impresionăm pe alții. În schimb, să-i îndemnăm să fie impresionați de Domnul. El a fost Cel care a trimis foc din cer în zilele lui Nadab și Abihu și a săvârșit minuni prin Petru și Ioan.
