Pavel folosește verbul a mântui (sōzō) de nouă ori în 1 Corinteni (1:18, 21; 3:15; 5:5; 7:16 – de două ori; 9:22; 10:33; 15:2). Substantivul mântuire (sōtēria) nu apare deloc în această epistolă.

Comentatorii nu sunt de acord asupra sensului cuvântului a mântui în 3:15, 5:5 și 15:2. Eu cred, alături de unii dintre ei, că în aceste trei versete Pavel vorbește despre sănătatea spirituală la scaunul de judecată al lui Hristos, adică Bema.

1 Corinteni 3:15. Mulți înțeleg că Pavel spune că, indiferent cât de mult din lucrarea unui credincios va fi arsă, el va fi totuși mântuit de condamnarea veșnică atunci când îi vor fi judecate lucrările. (Sigur, mulți precizează că asta se aplică doar credincioșilor adevărați. Alții spun că, dacă s-ar arde prea multe lucrări, ar însemna că persoana nu s-a născut din nou de la început.) Însă această interpretare ridică probleme serioase. În primul rând, credincioșii au fost deja mântuiți de condamnarea veșnică, așa cum Pavel declară limpede în Faptele Apostolilor 16:31; Galateni 2:16; Efeseni 2:5, 8-9 și 1 Timotei 1:16. În al doilea rând, mântuirea de condamnarea veșnică este fără fapte (Efeseni 2:9). În al treilea rând, contextul din 1 Corinteni 3:5-15 este scaunul de judecată al lui Hristos. Acolo nimeni nu câștigă viața veșnică – se discută doar răsplățile pentru lucrarea făcută.

Cuvântul sōzō este folosit adesea în Noul Testament cu sensul de „a fi sănătos” (de ex. Matei 9:22; Marcu 10:52; Luca 18:42).

Așadar, Pavel spune că înțelepții constructori, precum el însuși și Apolo, vor fi sănătoși spiritual la scaunul de judecată, chiar dacă unele dintre lucrările lor vor fi arse pentru că nu aveau valoare veșnică. Activitățile care nu au valoare veșnică — vânătoarea, pescuitul, golful, urmărirea competițiilor sportive etc. — sunt lemn, fân și trestie.

În The Grace New Testament Commentary, Dwight Hunt scrie:

Pavel și Apolo, exemplele analizate (v. 5, 6, 9, 10), erau amândoi oameni spirituali care, dacă ar fi continuat pe același drum, ar fi fost găsiți sănătoși la scaunul de judecată, deși, cu siguranță ar fi avut și unele lucrări care nu ar fi trecut testul valorii eterne (p. 721).

1 Corinteni 5:5. Versetul acesta i-a nedumerit pe mulți, pentru că aici este vorba despre disciplina bisericească aplicată unui credincios. Pavel l-a dat pe acel om pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Mulți comentatori cred că Pavel spune că, dacă cineva nu perseverează, nu va ajunge la ceea ce ei numesc mântuirea finală. O asemenea interpretare este însă imposibilă, având în vedere declarațiile clare ale lui Pavel despre mântuirea prin credință singură (de ex. Romani 4:4; Galateni 2:16; Efeseni 2:8-9).

Ca și în 1 Corinteni 3:15, problema este sănătatea spirituală la scaunul de judecată. Expresia „ziua Domnului Isus” întărește această interpretare, deoarece în Noul Testament această expresie se referă în mod specific la scaunul de judecată al lui Hristos. Pentru mai multe detalii, vezi articolul acesta.

1 Corinteni 15:2. Mulți comentatori au înțeles mântuiți aici ca referindu-se la mântuirea de condamnarea veșnică, din cauză că Pavel menționează evanghelia în versetul 1 și vorbește despre moartea, îngroparea, învierea și arătările lui Isus în versetele 3-11. Totuși, această vedere este imposibilă din două motive. Mai întâi, Pavel folosește aici prezentul pasiv al verbului sōzō – „sunteți mântuiți”, adică un proces care are loc în prezent —, și nu perfectul (timpul trecut cu sensul de acțiune încheiată), cum apare în Efeseni 2:8 („ați fost mântuiți”). În al doilea rând, el spune că această mântuire poate fi pierdută dacă nu ne ținem cu tărie de cuvântul pe care l-a propovăduit.

Fee rezumă o înțelegere răspândită: 

…însăși existența lor ca credincioși este în joc. Orice abatere de la evanghelia care „i-a mântuit” și „în care stau” îi pune în pericol „să creadă degeaba” (1 Corinthians, p. 718).

Fitzmyer spune și el același lucru: 

…voi sunteți deja în procesul mântuirii, care nu este încă încheiată; amintiți-vă de 1:18, 21. Evanghelia nu este doar ceva proclamat în trecut, ci are și o importanță soteriologică prezentă. A treia propoziție relativă privește spre viitor, deoarece Pavel leagă de evanghelie „mântuirea”, care este un efect al evenimentului Hristos și care trebuie încă să ajungă la împlinirea deplină (1 Corinthians, pp. 544-45).

Pratt exprimă o perspectivă tipic calvinistă clasică: 

Totuși, Pavel adaugă o precizare importantă. Ei sunt mântuiți dacă se țin cu tărie de Cuvânt. Așa cum a arătat pe tot parcursul epistolei, Pavel credea că credința mântuitoare se va distinge, în timp, de o credință neautentică. Credincioșii adevărați perseverează în angajamentul lor față de Hristos. Pavel nu a vrut să spună că oamenii cu adevărat născuți din nou ar putea pierde mântuirea, nici că cei cu adevărat născuți din nou ar fi fără păcat și fără greșeli. El a înțeles, așa cum învață întreaga Biblie, că credința mântuitoare se dovedește de-a lungul unei vieți întregi (1-2 Corinthians, p. 258).

Lowery însă vede corect această chestiune ca fiind una de sfințire: 

După cum mesajul anterior a fost un element esențial în experiența continuă a mântuirii corintenilor (timpul prezent al verbului „mântuiți” accentuează sfințirea), la fel era și mesajul despre învierea trupească. Respingerea învierii trupești a lipsit „evanghelia” și a făcut credința zadarnică (eikē – «fără motiv» sau „fără succes”; cf. v. 14, 17), pentru că avea un obiect nevrednic (cf. 15:13, 17). A crede evanghelia include ținerea cu tărie de credința în învierea lui Hristos. Dacă nu te ții cu tărie, credința ta este „în zadar”; cf. Matei 13:18–22 (BKC, p. 542).

La fel, Hunt scrie: 

Această afirmație subliniază faptul că evanghelia cuprinde mai mult decât îndreptățirea, care aduce viața veșnică; ea include și o sfințire zilnică („sunteți mântuiți”) dacă credincioșii se țin cu tărie (sau rămân) în Cuvânt (cf. Ioan 8:31–32; Romani 1:15; 10:9; 1 Corinteni 15:2; Galateni 2:20; Efeseni 2:10; Iacov 1:21). Acest proces de sfințire zilnică are legătură directă cu calitatea vieții pe care creștinul o va trăi în veșnicie (3:9–15; Luca 19:11–27; Romani 8:16–17; 2 Petru 1:10–11) (GNTC, p. 758).

Pavel folosește sōzō în 1 Corinteni 3:15, 5:5 și 15:2 cu referire la sănătatea spirituală la scaunul de judecată al lui Hristos. Cred că același sens apare și în 1 Corinteni 1:18, 21, dar aceasta depășește scopul acestui articol. Vă încurajez să studiați cuvântul a mântui în 1 Corinteni și să trageți singuri concluziile.

Menține harul în prim-plan și vei rămâne sănătos spiritual.