Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

Brad pune câteva întrebări foarte interesante despre călăuzirea Duhului Sfânt, bazându-se pe Romani 8:14.

Am citit cartea Decision Making and the Will of God de Garry Friesen. În ceea ce privește Romani 8:14, ce înseamnă să fii călăuzit de Duhul Sfânt? Ai putea să dai exemple din Scriptură și, posibil, din propria ta viață? Există momente în care Duhul Sfânt îi călăuzește pe credincioși? Mulți credincioși, inclusiv eu, ne amintim momente în care am avut impresia că Dumnezeu ne îndruma să facem ceva.

Îmi place foarte mult cartea lui Friesen și sunt de acord cu el. Dumnezeu nu ne călăuzește prin impresii și sentimente. Ne călăuzește prin Cuvântul Său.

A fi călăuzit de Duhul înseamnă a fi călăuzit de Cuvântul lui Dumnezeu. În comentariul său asupra epistolei către Romani, Zane Hodges face următoarea observație utilă:

Aici, contextul mai larg sugerează o viață în conformitate cu voia revelată a lui Dumnezeu, așa cum este descoperită în Cuvântul Său. Într-o astfel de viață, ‘neprihănirea Legii’ poate fi ‘împlinită’ în credinciosul care umblă „după îndemnurile Duhului” (vezi Romani 8:4 și discuția de acolo).” (Romani, p. 221)

Desigur, acest lucru ridică o întrebare: spune Pavel că toți credincioșii umblă după îndemnurile Duhului și împlinesc neprihănirea Legii?

Nu.

Este o greșeală interpretativă să înțelegem expresia fii ai lui Dumnezeu din Romani 8:14 ca referindu-se la toți credincioșii. Pavel vorbește despre credincioșii maturi, care umblă în părtășie cu Dumnezeu. Comentariile lui Hodges asupra acestui punct sunt lămuritoare:

Această afirmație [„aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu”] nu înseamnă pur și simplu că cei călăuziți de Duhul sunt creștini. Nici nu este intenția lui Pavel de a o lega de vreo dovadă a mântuirii veșnice… Având în vedere învățătura lui Pavel din Galateni 4:1-7, este firesc să înțelegem aici expresia fii ai lui Dumnezeu (huioi Theou) ca o referire la experiența de viață a fiului adult, care nu mai este sub Lege. Spre deosebire de lupta anterioară (descrisă în Romani 7:7-25), în care omul lăuntric născut din nou se lupta zadarnic să împlinească Legea lui Dumnezeu, acum cel care este călăuzit de Duhul trăiește viața unui fiu adult, care nu mai este sub Lege (vezi în special Romani 6:14).” (Romans, p. 221)

Acest lucru ne permite să răspundem și la cealaltă întrebare a lui Brad: chiar dacă Romani 8:14 nu vorbește despre sentimente sau o călăuzire extrabiblică din partea Duhului Sfânt, face El totuși acest lucru în viața credincioșilor?

Am avut ocazia să-l cunosc pe Garry Friesen în anul în care am predat la Multnomah School of the Bible (astăzi Multnomah University). Am discutat exact această problemă cu el.

Garry crede, la fel ca mine, că toți avem impresii despre ce ar trebui să facem. Aceste impresii sunt idei care ne vin în minte. Ele pot fi bune, mai bune, foarte bune sau rele. Pentru a ne asigura că nu sunt rele, trebuie să le examinăm în lumina Scripturii. De exemplu, dacă un bărbat necăsătorit crede că ar fi o idee bună să se căsătorească cu o persoană necredincioasă, poate respinge această idee, deoarece contrazice Scriptura. Dacă se gândește că ar fi bine să trișeze la taxe, ar trebui să respingă această idee, deoarece este una rea.

Dacă ai o impresie care nu este contrazisă de Scriptură, eu o numesc o opțiune în limitele permise. Cu alte cuvinte, ideea nu este interzisă de Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă neapărat că este o idee bună și cu atât mai puțin cea mai bună opțiune posibilă.

Pentru a determina dacă o idee merită pusă în practică, este nevoie de înțelepciune – pe care o obținem din Scriptură, din experiență și din sfatul altora.

De exemplu, să presupunem că ai impresia că ar trebui să te căsătorești cu o persoană credincioasă foarte atrăgătoare, dar imatură, care s-a abținut de la alcool doar de trei luni. Deși Scriptura nu interzice asta, probabil nu ar fi o decizie înțeleaptă în acel moment. Dacă reușește să se abțină de la alcool timp de unu sau doi ani, căsătoria ar putea fi o decizie mai înțeleaptă.

Sau poate ai impresia că ar trebui să investești toate economiile tale într-o acțiune speculativă recomandată de un prieten. Experiența și sfatul altora îți vor spune că este o alegere neinspirată, chiar dacă Scriptura nu interzice acest lucru.

O impresie frecventă este aceasta: Cred că Dumnezeu mă îndemna să vorbesc cu un om despre evanghelie, dar mi-a fost frică și am mers mai departe. Problema cu această idee este că toți oamenii au nevoie de viața veșnică. Dacă am duce această logică până la capăt, ar însemna să ne oprim și să vorbim cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Într-un oraș mare, acest lucru ar fi imposibil. Nu am mai ajunge niciodată la școală, la serviciu, la biserică sau oriunde altundeva. Ar trebui să ne oprim de fiecare dată când vedem o persoană nouă. De aceea, avem nevoie de înțelepciune pentru a ne folosi bine timpul.

Friesen spune – și sunt de acord – că ne putem uita înapoi la viața noastră și să concluzionăm că Dumnezeu probabil lucra din umbră pentru a ne călăuzi în direcția pe care am urmat-o. Dumnezeu poate folosi experiențele noastre, sfatul prietenilor și impresiile noastre. Dar Friesen avertizează că, în momentul în care luăm o decizie, nu știm dacă este bună, mai bună sau cea mai bună. Tot ce știm este că nu este interzisă de Cuvântul lui Dumnezeu. Doar retrospectiv putem spune că a fost o alegere bună și că Dumnezeu ne-ar fi putut călăuzi în acea direcție.

Există un mare pericol în a căuta impresii și sentimente. Trebuie să fim călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu. Rămâi în limitele Scripturii. Și, pe măsură ce umbli în Duhul, ia cele mai bune decizii posibile.

Fii călăuzit de Cuvântul lui Dumnezeu și vei menține harul în prim-plan.