Un prieten mi-a trimis o copie electronică a unei reviste. Mi-a atras atenția un articol care discuta despre siguranța mântuirii.

În articol, autorul spunea: „Siguranța este mai mult decât un adevăr teologic de înțeles. Este ceva care se experimentează, nu doar o chestiune dovedită teologic¹.”

Cum se experimentează siguranța, mai ales atunci când este mai mult decât ceva „dovedit teologic”?

Autorul articolului a continuat cu următoarea explicație:

Ca pastor, am avut adesea persoane pe care le discipolez și care mi-au spus că, la nivel intelectual, cred că Biblia învață principiul ‘o dată mântuit, pentru totdeauna mântuit’, dar, din cauza luptelor lor (și a emoțiilor provocate de învățături greșite), încă își pun la îndoială propria mântuire. Am restudiat Evanghelia împreună. Cred în Evanghelie. Cred în siguranța eternă. Le pot spune că ar trebui să se simtă în siguranță, bazându-se pe lucrarea încheiată a lui Isus. Dar tristul adevăr este că nu experimentau această siguranță. Ce păcat!²

Este confuz să vorbim despre cineva care, la nivel intelectual, crede că Biblia învață despre siguranța eternă, dar nu are convingerea că el însuși este asigurat pentru veșnicie.

Autorul nu clarifică ce fel de „învățături greșite” l-au împiedicat pe acel om să trăiască această siguranță.

Permite-mi să enumăr câteva moduri în care cineva ar putea crede în siguranța eternă, dar să nu fie pe deplin convins de propria sa mântuire.

În primul rând, cineva ar putea crede că cei aleși sunt păstrați în siguranță pentru veșnicie, dar că este imposibil să fii sigur că ești unul dintre ei. Aceasta este o dilemă cu care se confruntă mulți calviniști.

În al doilea rând, cineva ar putea crede că, deși acum este un copil al lui Dumnezeu, își poate pierde acest statut dacă se îndepărtează de credință. Din această perspectivă, persoana crede că este mântuită acum, dar nu și pentru veșnicie. Mulți dintre arminieni se confruntă cu această dilemă.

În al treilea rând, cineva ar putea ști că cei care cred în Isus sunt mântuiți pentru totdeauna, dar nu are deplina înțelegere a ceea ce înseamnă să crezi în Isus. Ar putea considera că a crede în El înseamnă dăruire, devotament, pocăință și ascultare. Fiindcă acestea sunt lucruri subiective, cei care gândesc astfel nu sunt pe deplin siguri că ei cred cu adevărat în Isus.

Anterior, autorul a spus în articol că a învăța că „siguranța este parte esențială a credinței mântuitoare” poate face ca unele persoane să-și piardă siguranța mântuirii. Eu cred că este exact invers. Când le arătăm oamenilor versete precum Ioan 3:16, care ne învață că siguranța este esențială pentru credința mântuitoare, îi ajutăm să fie încredințați că nu se vor pierde niciodată, ci vor avea viață veșnică. Doar cineva influențat de ceea ce autorul numește „învățături greșite” ar fi tulburat de o prezentare a lui Ioan 3:16.

Siguranța este obiectivă. Știm că suntem în siguranță pentru veșnicie, deoarece ne bazăm pe promisiunea vieții veșnice făcută de Isus, așa cum vedem în versete precum Ioan 3:16.

Certitudinea destinului nostru veșnic depinde de ceea ce credem, nu de ceea ce experimentăm. Trăirile noastre sunt subiective și se schimbă, dar adevărul lui Dumnezeu este obiectiv și neschimbător.

Menține harul în prim-plan.

_________

1 Jeremy Mikkelsen, “You Ask. We Answer: ‘What If I Don’t Always Feel Saved?’,” Leading Grace (Summer 2024): 4.

2 Ibid.