Una dintre învățăturile esențiale ale teologiei Harului Gratuit este doctrina răsplăților veșnice. Deși toți cei care cred în Isus vor trăi veșnic împreună cu El, unii vor primi mai multă onoare și privilegii în Împărăție, în funcție de felul în care au trăit după ce au crezut în El pentru viața veșnică. Cei mai mulți creștini nu cred că vor exista diferențe între credincioși în Împărăție – sau nici măcar n-au auzit despre această posibilitate. Însă cei care susțin teologia Harului Gratuit înțeleg corect că învățătura despre răsplăți este prezentă pe tot parcursul Noului Testament.
Dar cum rămâne cu Vechiul Testament? Chiar și unii dintre cei care susțin teologia Harului Gratuit s-ar putea întreba dacă oamenii credincioși din acea vreme aveau vreo idee despre răsplăți în Împărăție. GES lucrează în prezent la un comentariu biblic al întregului Vechi Testament, iar unul dintre aspectele care îl va diferenția este accentul pus pe temele specifice Harului Gratuit. Am stat de vorbă cu mai mulți dintre autori, iar toți sunt de acord: ideea de răsplăți este prezentă de la un capăt la altul al Vechiului Testament.
Unul dintre acești autori este Brad Doskocil, care lucrează la comentariul pentru cartea Eclesiastul. Puțini s-ar aștepta ca Eclesiastul să vorbească despre răsplăți. Totuși, Brad observă corect că tocmai acesta este mesajul central al cărții.
Tema devine clară la final. În ultimele două versete, Solomon scrie:
Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eclesiastul 12:13-14).
Pe tot parcursul cărții, Solomon vorbește despre cât de trecătoare sunt lucrurile din lumea aceasta. Le compară cu aburul – ca atunci când ne vedem răsuflarea într-o dimineață rece: apare o clipă și dispare. Așa sunt și lucrurile după care aleargă lumea.
O astfel de perspectivă poate duce la descurajare. Care mai e sensul vieții? Chiar dacă sunt credincios și știu că voi trăi veșnic în Împărăția lui Dumnezeu, mai contează ce fac acum?
Solomon oferă răspunsul: chiar dacă lumea aceasta trece, trebuie să ne temem de Dumnezeu. Să ne pese de cum ne vede El și să trăim în ascultare de El. De ce? Pentru că El ne va judeca. Ne va judeca faptele. Va judeca chiar și lucrurile făcute în ascuns. Va judeca intențiile noastre. Va judeca atât faptele bune, cât și pe cele rele.
Este imposibil să citești cuvintele lui Solomon fără să-ți amintești de învățăturile Noului Testament despre judecata viitoare a credincioșilor. Pavel spune că vom sta înaintea Scaunului de Judecată al lui Hristos. Domnul afirmă că va judeca toate faptele noastre. Luca spune că Hristos va judeca ceea ce a fost făcut în ascuns. Va judeca intențiile noastre. Va judeca atât binele, cât și răul (Luca 8:17; 1 Corinteni 4:5; 2 Corinteni 5:10; Apocalipsa 22:12).
S-ar putea ca mulți cititori ai Bibliei să fie surprinși să afle că Solomon înțelegea acest adevăr. Dar nu ar trebui să fie așa. Evrei 11 oferă o listă lungă de credincioși din Vechiul Testament care au trăit vieți evlavioase. De ce au trăit astfel? Pentru că știau că vor fi în Împărăția lui Hristos, dar doreau nu doar să fie acolo, ci să fie mari în Împărăție.
Solomon a fost un credincios. A făcut multe greșeli și a săvârșit lucruri rele. Dar, privind înapoi la viața lui, știa că tot ce făcuse va fi adus la judecată. Lumea aceasta nu avea nimic de oferit care să aibă valoare veșnică. Ceea ce facem pentru Domnul nu este ca aburul – are valoare veșnică, pentru că va fi răsplătit în veșnicie. Mulți credincioși din Vechiul Testament, inclusiv Solomon, înțelegeau aceste lucruri mai bine decât mulți creștini de azi.
