Geneza 37 și 38 arată că Iuda era un credincios carnal. A fost la un pas de a-l ucide pe fratele său Iosif. A fost de acord să îl vândă pe Iosif ca sclav. S-a căsătorit cu o femeie canaanită. Cei doi fii mai mari ai săi erau răi, și Dumnezeu le-a luat viața. A refuzat să o dea pe nora sa, Tamar, fiului său mai mic. Soția lui Iuda a murit. O tragedie după alta a avut loc din cauza carnalității sale.

După o perioadă în care și-a jelit soția, Iuda — crezând că angajează o prostituată — a avut relații cu Tamar. Doar când a descoperit că el era vinovatul, a făcut ce era corect. Și-a mărturisit păcatul și a recunoscut că ea era mai dreaptă decât el.

Chiar și cu mentalitatea sa carnală, Dumnezeu a decis să-l binecuvânteze. El a fost fratele ales să fie în linia Mesianică.

Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda,

Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui,

Până va veni Şilo[a],

Şi de El vor asculta popoarele. (Geneza 49:10)

Cei trei fii mai mari ai lui Israel au fost excluși de la această binecuvântare din cauza gravelor lor defecte morale (Geneza 49:3-7). Israel a spus despre Iuda: „Iudo, tu vei primi laudele fraţilor tăi” (Geneza 49:8a). Deși Iuda era încă un credincios imatur, cu propriile sale eșecuri morale, mărturisirea păcatului său și recunoașterea neprihănirii lui Tamar sugerează că el nu era în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. În schimb, Iuda era imatur în credința sa. Vezi 1 Corinteni 3:1-3 și restul epistolei respective pentru exemple de alți credincioși imaturi.

Geneza 37-50 relatează povestea lui Iosif, așadar, de ce a inclus Moise un capitol despre Iuda? În primul rând, acesta arată modul în care tribul lui Iuda a fost selectat pentru linia mesianică. În al doilea rând, povestea lui Iuda contrastează puternic cu perioada inițială a lui Iosif în Egipt.

Iosif, care a primit două vise de la Dumnezeu prezicându-i că va deveni liderul familiei, s-a regăsit sclav în casa lui Potifar. Un semn al adevărului visului său a fost binecuvântarea primită de la Dumnezeu, care l-a promovat ca și conducător al casei lui Potifar. Dumnezeu a folosit această adversitate pentru a pregăti viitoarea domnie a lui Iosif, la fel cum pregătește și pe noi astăzi. După cum spunea Dr. Radmacher: „Această viață este un timp de pregătire pentru domnie.”

În timp ce Iuda căuta relații cu cineva pe care o percepea ca fiind o prostituată, Iosif era ispitit de soția lui Potifar. Nu doar ocazional, ci în fiecare zi ea încerca să-l seducă. Spre deosebire de fratele său, el nu a cedat tentațiilor trupești. A fugit de poftele tinereții. (2 Timotei 2:22). Ce răsplată a primit? A fost aruncat în temnița unei închisori!

Iosif și-a pierdut oare credința în promisiunea lui Dumnezeu de a domni în viitor când a devenit sclav și apoi prizonier în temniță? Geneza 39 nu sugerează asta. În timp ce era închis, Dumnezeu l-a binecuvântat din nou, și el a ajuns să conducă închisoarea.

Cu toții ne confruntăm cu încercări: cancer, inflație, pierderea locului de muncă, moartea celor dragi și conflicte cu familia și prietenii. Poate că nu vom fi vânduți ca sclavi sau trimiși la închisoare pentru ceva ce nu am făcut. Dar ne lovim de greutăți.

„Dacă răbdăm, vom și domni împreună cu El” (2 Timotei 2:12). Viața veșnică este un dar gratuit pe care îl primim atunci când credem în Domnul Isus Hristos pentru a o obține (Ioan 3:16). Recompensele veșnice se câștigă prin fidelitate. „În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4:2).

Păstrează harul în centrul atenției.