Tom a pus următoarea întrebare:

Un calvinist a citat Ioan 6:37, unde scrie: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…”, pentru a susține alegerea pentru viața veșnică. Cum ar trebui să răspund?

A veni la Isus în Evanghelia după Ioan — inclusiv în capitolul 6 (versetul 35, cu două versete înainte) — înseamnă a crede în El.

În Ioan 6:37 nu se spune nimic despre alegere. A da nu înseamnă a alege.

Pe cine Îl dă Tatăl lui Isus? Conform Ioan 6:37, cei care Îi sunt dați Domnului Isus ajung la credință în El. Prin urmare, ceva are loc înainte de a crede, care face posibilă acea credință. Vezi și Ioan 6:35, 39, 40, 47.

Faptele apostolilor 16:14 spune că „Domnul i-a deschis inima [Lidiei], ca să ia aminte la cele spuse de Pavel”. Nicăieri în Scriptură a deschide inima nu este echivalent cu regenerarea. Mai degrabă, ideea este că, o fracțiune de secundă înainte ca cineva să creadă, Dumnezeu îi deschide inima și mintea (cf. Luca 24:45), pentru ca acea persoană să vadă adevărul și să-l creadă.

Alte texte biblice arată că El deschide inima celor care răspund pozitiv la atragerea pe care El o exercită.

Cu alte cuvinte, cei pe care Tatăl Îi dă Domnului Isus sunt aceia care sunt deschiși adevărului și Îl caută pe Domnul, ca răspuns la faptul că El i-a căutat mai întâi.

Compară și cu Ioan 5:39-40: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viața!” (subliniere adăugată). Cuvintele „nu vreți să veniți la Mine” contrazic clar perspectiva calvinistă asupra alegerii pentru viața veșnică și apar atât în Ioan 5:40, cât și în Ioan 6:37.

Vezi și Matei 7:7-11, unde Domnul spune că celui ce cere i se dă, cel ce caută găsește și celui ce bate i se va deschide. Din nou, nu este nimic determinist aici.

Adresându-se filozofilor atenieni, apostolul Pavel a spus:

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele apostolilor 17:26-27, subliniere adăugată)

Corneliu, din Faptele apostolilor 10, este un alt exemplu. Rugăciunile și milosteniile lui s-au ridicat ca aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu a trimis un înger care să-i spună să-l cheme pe Simon Petru, care urma să-i spună lui și casei lui ce trebuiau să facă pentru a fi mântuiți (Faptele apostolilor 11:14).

Femeii de la fântână i s-a spus că, dacă ar fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine vorbea cu ea, I-ar fi cerut, iar El i-ar fi dat apă vie (Ioan 4:10). În Ioan 4:14, Domnul a explicat că darul lui Dumnezeu este viața veșnică și că apa vie este mesajul mântuirii potrivit căruia Isus, Hristosul, garantează viață veșnică tuturor celor care cred în El pentru acest lucru.

Calviniștii au intenții bune. Dar sistemul lor nu se bazează pe Scriptură. Se bazează pe o construcție filozofică omenească. Această construcție contrazice Scriptura și îi face pe oameni să pornească în căutări care durează toată viața, pentru a găsi o oarecare speranță că s-ar putea să se fi născut din nou. Ei trăiesc cu frica permanentă de a nu fi aleși și de a-și petrece veșnicia în iazul de foc. Tatăl nu dorește ca nimeni să trăiască cu o asemenea teamă. El vrea să credem în Fiul Său și să fim siguri de destinul nostru veșnic. Vezi cărțile mele Is Calvinism Biblical? și Secure and Sure pentru mai multe detalii.

Păstrează harul în centrul atenției și vei putea fi sigur că ai venit la Isus și că ai viața veșnică, care nu se poate pierde niciodată.