Dacă vrei să fii impresionat, citește povestea lui Dieter Dengler, unul dintre cei doar treizeci și trei de prizonieri de război care au reușit să evadeze în timpul Războiului din Vietnam. Îți garantez că vei spune: „Nu aș fi putut face ce a făcut el.” Povestea lui este legendară, mai ales pentru cei care au servit în armată.
Dengler a crescut în Germania, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, având o copilărie foarte grea. Mai târziu, spunea că acele greutăți l-au pregătit să facă față încercărilor prin care a trecut în Vietnam.
La 18 ani, a emigrat în Statele Unite, iar la scurt timp s-a înrolat în marină. Mai târziu, a devenit aviator naval.
În 1966, Dengler a fost doborât deasupra Laosului. Încătușat și închis într-o cușcă din junglă, alături de alți câțiva prizonieri, a îndurat șase luni de tortură cruntă. Prizonierii primeau foarte puțină mâncare, erau slăbiți și bolnavi. Cu toate acestea, Dengler, aflat într-o stare extrem de precară, a condus o evadare îndrăzneață. Grupul de prizonieri a învins gardienii, s-a împărțit în grupuri de câte doi și a fugit în junglă.
Dengler și partenerul său au mers desculți prin desișuri dense. Folosindu-se de cunoștințele dobândite în copilărie, a găsit hrană pentru amândoi. Partenerul său era grav bolnav, dar Dengler l-a ținut în viață. După aproape trei săptămâni, câțiva localnici i-au descoperit. Aceștia și-au decapitat partenerul, iar Dengler a fugit mai adânc în junglă pentru a scăpa cu viață.
Deși era aproape de moarte, Dengler a reușit să facă semne unui avion american care survola zona. Un elicopter a fost trimis pentru a-l salva. Când a fost ridicat la bord, era slăbit, bolnav și abia își mai putea ține ochii deschiși.
Dengler a devenit un erou pentru cei care au luptat în război. Povestea lui a fost relatată pe larg, iar mulți l-au admirat.
Nu l-am cunoscut niciodată pe Dengler. Dar, ascultând povestea lui, m-am întristat când naratorul a încheiat spunând: „În 2001, Dieter Dengler a murit.”
M-am întrebat ce ar fi putut pune capăt vieții unui om aparent indestructibil. A trebuit să cercetez, iar ceea ce am descoperit m-a surprins. Dengler fusese diagnosticat cu o boală terminală. S-a dus cu scaunul cu rotile la o stație de pompieri locală, unde și-a pus capăt vieții.
Acest final părea să fie în contrast cu povestea sa de eroism.
Am înțeles de ce oamenii ezitau să dezvăluie modul în care a murit. Unii ar putea spune că felul în care și-a încheiat viața îi umbrește reputația de erou. Este o tendință firească de a proteja această reputație.
Un lucru pe care îl apreciez la Biblie este că își prezintă eroii așa cum sunt. Ne povestește faptele lor eroice, dar ne arată și defectele lor.
De exemplu, putem să ne gândim la Solomon și David, ale căror slăbiciuni sunt bine cunoscute.
În Noul Testament, Petru, liderul apostolilor și al bisericii primare, este un exemplu de curaj și dedicare față de Domnul.
Cu toate acestea, îi cunoaștem și eșecurile. Când Domnul era judecat, Petru a dat dovadă de lașitate. Fiind la doar câțiva metri de Isus, a afirmat de mai multe ori, în fața unei mulțimi, că nici măcar nu-L cunoaște (Marcu 14:71). Pentru mulți credincioși, Petru este un erou, dar Biblia ne spune că era și om. Era ca noi toți. Biblia spune întreaga poveste.
Dengler a fost un om impresionant. Nu am nicio îndoială că aș fi murit în acea închisoare din Laos. Totuși, ascultând povestea lui, m-a deranjat faptul că naratorul nu a spus întreaga poveste despre el. La fel ca noi, Dengler avea limitele lui. Deși naratorul probabil a crezut că îi protejează reputația de erou, consider că, de fapt, i-a făcut o nedreptate încercând să-l prezinte ca pe o persoană fără slăbiciuni. Asta a fost oarecum necinstit. A vrut să ne facă să credem că Dengler nu era ca noi.
Biblia, însă, spune întotdeauna adevărul. Mă învață că pot fi ca Petru, chiar și cu defectele și greșelile mele. La fel ca Petru, pot fi un erou al credinței. Până la urmă, și Petru a avut slăbiciunile lui.