Cuvântul „lume” (din grecescul kosmos) apare de 213 ori în Noul Testament.

Calviniștii întâmpină dificultăți cu versete precum Ioan 1:29, 3:16 și 1 Ioan 2:2, pentru că aceste versete arată că Hristos a murit pentru păcatele întregii lumi și că Dumnezeu iubește întreaga lume.

Ei au găsit o modalitate ingenioasă de a explica de ce acele versete nu spun, de fapt, că Hristos a murit pentru toți și că Dumnezeu îi iubește pe toți. Calviniștii susțin că, uneori, cuvântul lume se referă doar la un grup restrâns din omenire, pe care îl numesc cei aleși. Din această perspectivă, în veșnicia trecută, înainte de a se naște vreun om, Dumnezeu i-a ales pe cei care urmau să aibă viața veșnică. El nu S-a bazat pe atotștiința Sa ca să prevadă cine avea să creadă de bunăvoie în Isus. Alegerea Sa nu s-a întemeiat pe nimic ce s-ar fi găsit în cei aleși. Pur și simplu a ales un mic procent din omenire, iar pe ceilalți nu i-a ales. Cei care nu au fost aleși – adică marea majoritate – sunt condamnați la pierzarea veșnică chiar înainte de a se naște.

În cadrul întâlnirii consiliului GES din 17-18 ianuarie, am discutat cu unul dintre membrii consiliului despre perspectiva calvinistă cu privire la alegere. El a spus: „Dacă Dumnezeu alege doar un procent mic din omenire, atunci, oricum ai explica, El alege ca marea majoritate a omenirii să fie condamnată veșnic, indiferent ce s-ar întâmpla.” El a respins ideea, larg susținută printre calviniști, că Dumnezeu nu-i alege pe unii pentru condamnare, ci pur și simplu nu-i alege să fie născuți din nou (pentru regenerare). Sunt de acord cu prietenul meu din consiliu: dacă asta este adevărat, atunci Dumnezeu a ales ca majoritatea oamenilor să ajungă în iazul de foc.

Să vedem cum interpretează calviniștii 1 Ioan 2:2, unde citim: „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Potrivit lui John Piper:

…există copii ai lui Dumnezeu, sau oi, risipite prin toată lumea. Așa cum spune Ioan în Apocalipsa 5:9: „căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” El nu i-a răscumpărat pe toți. Și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți (Marcu 10:45). N-a potolit mânia lui Dumnezeu împotriva tuturor. Ci Și-a dat viața pentru oi. Acestea sunt împrăștiate în toată lumea, în toate limbile, triburile, popoarele și neamurile. (vezi aici la punctul 3: „Don’t Hog Jesus” [2:2b]).

În mod similar, John MacArthur spune, într-un mesaj despre 1 Ioan 2:2:

Isus, pe cruce, a oferit o ispășire pentru cei din Israel care se pocăiesc și cred, și de asemenea pentru cei din toată lumea care s-ar pocăi și ar crede. Nu este o împăcare universală a lui Dumnezeu. Isus nu a plătit pentru păcatele lui Iuda, fiindcă, atunci când Iuda a murit, a mers în locul osândei ca să-și plătească propriile păcate. Isus nu a plătit pentru păcatele lui Irod. Nici pentru ale lui Pilat. Nici pentru ale lui Adolf Hitler. Nici pentru ale mulțimii care striga să fie răstignit.

Isus nu a plătit pentru păcatele acelei mari mase de oameni care se vor înfățișa înaintea scaunului de domnie mare și alb, urmând să fie aruncați în iazul de foc, unde vor da socoteală pentru încălcarea Legii lui Dumnezeu. Dar El a plătit pentru păcatele tuturor celor care vor crede, atât dintre israeliți, cât și dintre neamuri. Ideea este că aceasta depășește concepția lor limitată despre ispășire. Iar El nu doar a făcut mântuirea posibilă, ci a și cumpărat-o cu adevărat pentru toți cei care se pocăiesc și cred, pentru că au fost chemați de Dumnezeu. A fost o jertfă substitutivă reală. (vezi aici)

Afirmații ca acestea sunt tulburătoare.

Perspectiva calvinistă face o excepție arbitrară. Ea ignoră sensul evident al multor pasaje (cum ar fi Ioan 1:29; 3:16; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:2). Această abordare duce la ceea ce mulți consideră a fi o imagine monstruoasă despre Dumnezeu – care lasă de înțeles că majoritatea oamenilor se nasc fără nicio posibilitate reală de a fi regenerați.

Cuvântul lume este folosit în Noul Testament în trei sau patru sensuri diferite. Uneori se referă la planeta noastră (de exemplu, Ioan 13:1; Efeseni 1:4), și uneori chiar la întregul univers (Faptele Apostolilor 17:24; Filipeni 2:15). În alte pasaje, kosmos se referă la toți oamenii de pe pământ (Romani 3:19). Și uneori, indică sistemul de gândire care se opune lui Dumnezeu – lumea în sens moral și spiritual (Ioan 7:7; 15:18-19; 1 Ioan 4:5).

În Ioan 1:29, kosmos se referă la toți oamenii – de la Adam și Eva până la ultimii păcătoși din Mileniu. Ioan 3:16 are în vedere, de asemenea, întreaga omenire din toate timpurile. La fel și 1 Ioan 2:2.

Nu lăsa interpretările calviniste să te deruteze. Dacă le accepți, s-ar putea să ajungi să te întrebi dacă Hristos a murit și pentru tine. Să nu știi unde vei merge după moarte. Să trăiești cu speranța că vei persevera până la capăt, ca să dovedești că ești unul dintre cei aleși.

Ține-ți privirea ațintită spre Domnul Isus Hristos și spre promisiunea Lui: viață veșnică pentru toți cei care pur și simplu cred în El. Dacă faci asta, vei continua să ai siguranța mântuirii. Hristos a murit pentru toți, făcând posibilă mântuirea tuturor. Totuși, pentru ca cineva să fie mântuit, trebuie să creadă în El, pentru a primi viața pe care El a promis-o.

Păstrează harul în centrul privirii tale.