Înainte de a-i lua pe trei dintre ucenicii Săi pe Muntele Schimbării la Față, Isus le-a spus lucruri pe care ei nu voiau să le audă. A anunțat că va fi lepădat de națiune și că va fi omorât (Luca 9:22). Apoi a adăugat că, dacă voiau să-L urmeze, trebuiau să se lepede de ei înșiși și să-și ia crucea. Îi chema să sufere împreună cu El. Aceasta nu le-a plăcut, fiindcă se așteptau ca Împărăția să vină foarte curând la Israel; nu vedeau niciun motiv pentru a suferi. Astfel, au fost în stare să ignore ce spunea Domnul atunci când nu se potrivea cu propria lor înțelegere a lucrurilor.

Dar Hristos le-a făcut și o promisiune minunată: El va veni în slavă mare (Luca 9:26). Dacă ascultau de ceea ce le poruncea, aveau să aibă parte de acea slavă și să fie mari în Împărăția Lui. În acel moment al vieții lor, însă, ei presupuneau că acea slavă va veni fără să fie nevoie să sufere pentru Domnul.

Domnul i-a dus pe acei trei ucenici pe munte. Acolo, pe când ucenicii dormeau, Isus S-a schimbat la față; am putea spune că slava Lui a fost descoperită. Slava acelei Împărății viitoare a fost văzută cu claritate. Au apărut Moise și Ilie, iar Luca spune că au apărut „în slavă” (Luca 9:31). Când s-au trezit, ucenicii au privit slava Domnului (Luca 9:32).

Moise și Ilie erau doi credincioși fideli din Vechiul Testament. Autorul Epistolei către Evrei afirmă că Moise privea spre răsplățile Împărăției viitoare a lui Hristos. El dorea să fie mare în acea Împărăție; căuta slava despre care vorbea Hristos. Și știa că această răsplată implica suferință (Evrei 11:26).

Luca ne spune că pe muntele acela S-a arătat și prezența lui Dumnezeu Tatăl. A apărut un nor și din nor s-a auzit glasul Lui (Luca 9:34-35). În Vechiul Testament, slava Domnului este asociată cu un nor.

În acest pasaj, Luca abordează tema slavei — fie direct, fie prin aluzie — de cinci ori (Luca 9:26, 29, 30, 32, 34). Ucenicii credeau că mergeau spre Ierusalim pentru că, în câteva zile, aveau să primească bogățiile legate de acea slavă. Hristos i-a asigurat că acele răsplăți vor veni, dar că mai întâi trebuiau să-L urmeze și să sufere împreună cu El.

Când S-a arătat slava lui Dumnezeu Tatăl — reprezentată de nor —, El le-a spus ucenicilor să asculte de Hristos. În contextul imediat, Tatăl a spus aceasta pentru că ei nu-L ascultau pe Fiul atunci când le vorbea despre slava din Împărăția Lui. Nu credeau că asemenea răsplăți aveau să vină doar după ce vor suferi pentru un Hristos care urma să fie dat la moarte de către națiunea Israel.

Cu timpul, acei trei ucenici au ajuns să asculte. Petru a murit pentru Domnul cam treizeci de ani mai târziu. Iacov a fost primul dintre ucenicii originali care a fost martirizat (Faptele apostolilor 12:2). Ioan a trăit o viață lungă de suferință pentru Hristos. Domnul le-a permis să vadă multă slavă pe muntele acela. Deși au înțeles mai târziu, ceea ce au văzut i-a motivat în cele din urmă să rămână credincioși Domnului în anii de încercări care au urmat (2 Petru 1:16-18).

Noi nu am fost pe muntele acela, dar avem relatarea inspirată. Să putem zări slava care vine. Trăim într-o lume care se împotrivește mesajului harului și batjocorește ideea că Împărăția veșnică a lui Hristos va veni pe acest pământ și apoi pe un pământ nou. Toți credincioșii vor fi în acea Împărăție. Să privim la slava de pe munte și să dorim să fim găsiți credincioși Lui în mijlocul acestei lumi căzute, ca și noi să fim arătați împreună cu El în slavă mare și să fim răsplătiți de El.