Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! (Ioan 5:39-40).

Acum aproximativ douăzeci de ani, prietenul meu Vince Deegan m-a ajutat să înțeleg puterea versetelor din Ioan 5:39-40, pe când frecventam aceeași biserică. Recent, mi-a trimis o scurtă reflecție suplimentară, care m-a inspirat să scriu acest articol. Vince a scris:

Există câteva observații suplimentare în Ioan 5:39. Isus a arătat foarte clar că viața veșnică nu era un concept nou pentru iudei. Dimpotrivă, era o dorință constantă a lor și motivul pentru care cercetau Scripturile. Faptul că ei deja căutau viața veșnică explică în mod convingător de ce Isus nu a considerat necesar să le menționeze în mod explicit acest termen atunci când i-a chemat să creadă în El pentru viața veșnică pe care o doreau. Ei deja o căutau. Ceea ce nu credeau încă era că El era singurul care le-o putea da — așa cum El însuși a subliniat în Ioan 5:39-40.

Când Domnul Isus a vorbit despre viața veșnică, El se referea la o posesie prezentă, care durează pentru totdeauna și care nu poate fi pierdută niciodată.

Însă aceasta nu era viața veșnică pe care o căutau iudeii legaliști. Ei urmăreau ceea ce mulți calviniști numesc astăzi mântuirea finală. În concepția lor, cineva nu putea obține viața veșnică decât dacă persevera până la sfârșitul vieții, împlinind poruncile lui Dumnezeu. Se concentrau în special pe cele două porunci cele mai importante: să-L iubească pe Domnul și să-și iubească aproapele. Credeau că toți evreii buni, atunci când mor, vor primi viața veșnică.

Se înșelau în două privințe: 1) credeau că ascultarea de Lege, și nu credința în Hristos, era calea către viața veșnică, și 2) considerau că viața veșnică începe abia după moarte.

Domnul Isus i-a corectat clar în privința primei idei, când a spus: „și nu vreți să veniți la Mine [adică să credeți în Mine]ⁱ ca să aveți viața.” 

Mă întreb dacă nu cumva îi corecta și în privința celui de-al doilea aspect. Când spune „ca să aveți viața”, se înțelege că viața începe în momentul credinței. Desigur, acest lucru este evidențiat cu claritate în pasaje precum Ioan 3:16; 5:24; 6:35, 37, 39, 47; 11:25-27 și 20:31. Dar chiar și în Ioan 5:39-40 reiese că cel ce crede în El are viață veșnică.

Unii erudiți biblici susțin că în Scripturile ebraice nu există conceptul de viață veșnică. Însă Ioan 5:39-40 demonstrează că această afirmație este greșită. Domnul Isus Se adresa unor oameni familiarizați cu Vechiul Testament, înainte de nașterea Bisericii. El a făcut referire la Scripturile ebraice și a spus că ei le cercetează pentru a găsi viața veșnică. Ei nu L-au contrazis, pentru că, într-adevăr, căutau viața veșnică în Tanah.

De când Vince m-a îndrumat spre Ioan 5:39-40, aceste versete au devenit unele dintre preferatele mele din „trusa mea de unelte pentru evanghelizare”. Mă ajută să țin harul în centrul atenției.

—

i Domnul a echivalat venirea la El cu credința în El în Ioan 6:35: „Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Vezi și Ioan 7:37 și Matei 16:24. Expresia „a veni după El” este folosită pentru ucenicie: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” Vezi și Luca 14:27. (De altfel, Matei 11:29 este un verset despre ucenicie, deoarece Domnul vorbește despre a lua jugul Lui și a învăța de la El – două concepte specifice uceniciei).