Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine (1 Corinteni 15:10).  

Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine (Galateni 2:20).

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui (2 Timotei 4:7–8).

Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele (2 Timotei 2:6).

Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (1 Corinteni 9:24-27)

Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi (2 Timotei 2:12).

Am citit multe lucrări scrise de autori din comunitatea largă a Harului Gratuit care împărtășesc o viziune Keswick sau de „viață schimbată”. Relația dintre har și fapte este o temă des întâlnită în teologia Keswick.

Dr. Charles Ryrie a scris o carte cu titlul Balancing the Christian Life (Echilibrul în viața creștină). Echilibrul este foarte important în viața de credință, mai ales când ne gândim la harul lui Dumnezeu și la faptele pe care El vrea să le facem.

Înainte să mergi mai departe cu lectura, aruncă o privire la versetele de mai sus și vezi dacă observi nevoia de echilibru în această privință.

Dacă am citi doar primele două pasaje, fără să luăm în seamă alte texte din Scriptură, am putea trage concluzia că viața creștină este una complet pasivă. Hristos pur și simplu a luat în stăpânire viața lui Pavel. Am putea crede că face asta doar pentru apostoli. Sau poate pentru toți credincioșii.

Dar dacă am citi doar ultimele patru texte ale lui Pavel? Am ajunge să gândim că orice credincios, inclusiv apostolii, trebuie să depună efort și că biruința în viața creștină nu este deloc garantată.ⁱ  

Secretul este să ținem ambele adevăruri în echilibru.

Este adevărat că Dumnezeu ne dă putere să trăim o viață evlavioasă. Numai prin bunăvoința Lui nemeritată – adică prin har – Îi putem fi pe plac. Dar, deși harul Său este suficient, el trebuie să meargă mână în mână cu efortul nostru. Pavel folosește exemple din sport, din război și din agricultură: trebuie să luptăm, să alergăm, să muncim din greu și să răbdăm ca să fim aleși de Hristos la scaunul Său de judecată și să împărățim împreună cu El în veșnicie.

Toți credincioșii vor fi în Împărăție (Ioan 3:16). Însă numai cei biruitori, cei care au învins, vor împărăți alături de El pentru totdeauna.

Dacă ne închipuim că putem trăi viața creștină fără puterea Lui, ne pregătim terenul pentru o cădere spirituală. Dar dacă ne gândim că Dumnezeu va trăi viața creștină în locul nostru doar dacă „ne lăsăm complet în mâinile Lui” și nu facem niciun efort, ne îndreptăm spre un alt fel de cădere spirituală.

În loc de „Nu te mai strădui, doar bizuie-te pe El”, gândește: „Străduiește-te, bizuindu-te pe El.” În loc de „Lasă-te în voia Lui și lasă-L pe Dumnezeu să facă totul”, gândește: „Pornește la drum și acționează, iar Dumnezeu va fi alături de tine la fiecare pas.”

Menține harul mereu în prim-plan și viața ta creștină va fi echilibrată și plăcută lui Dumnezeu.