La seminar am avut un curs de evanghelizare predat de un teolog foarte cunoscut și de un evanghelist profesionist. Niciunul dintre ei nu a fost cu adevărat clar în privința a ceea ce trebuie să facă o persoană ca să fie mântuită pentru totdeauna.
Zilele trecute, Sam Marr, care s-a alăturat echipei GES în octombrie anul trecut, mi-a arătat un articol dintr-o revistă despre evanghelizare. Era scris de un profesor de seminar care predă periodic un curs de evanghelizare și apologetică — cu alte cuvinte, un profesionist al evanghelizării.
Acest articol de blog se concentrează pe câteva afirmații greșite sau confuze despre evanghelizare.
Articolul din revistă purta un titlu simplu: „Evanghelizare”. Autorul cita douăzeci și patru de versete — fără să le transcrie — și oferea câteva rânduri de explicație despre cum pot fi folosite aceste texte atunci când evanghelizăm. Am ales patru dintre explicațiile lui pentru a le analiza mai atent.
Ioan 3:16. Autorul scrie: „Prezentarea Evangheliei trebuie să includă patru elemente esențiale: realitatea lui Dumnezeu, păcatul omenesc care ne desparte de El, lucrarea ispășitoare a lui Hristos și necesitatea credinței. Acest verset atât de cunoscut conține toate cele patru elemente. Cu cine vei împărtăși astăzi mesajul acestui verset?”i
Doi dintre aceste patru elemente nici măcar nu apar în Ioan 3:16. Domnul nu spune nimic acolo despre păcatul omenesc și nici despre lucrarea Sa ispășitoare.
Mi s-a părut trist că autorul a trecut cu vederea tocmai cele două adevăruri principale din Ioan 3:16: credința în Isus și viața veșnică. El menționează credința, dar nu spune că este vorba despre credința în Isus și nici nu o leagă de darul vieții veșnice.
Faptele Apostolilor 2:38-39. M-a surprins să văd că acest text era inclus în listă. Este un loc preferat de Biserica lui Hristos, care învață că mântuirea depinde de cinci condiții: să crezi, să asculți, să mărturisești, să te pocăiești și să te botezi — și că mântuirea poate fi pierdută dacă aceste condiții nu sunt păstrate până la moarte. Totuși, există o explicație de natură dispensationalistă pentru aceste versete. Poți citi, de exemplu, articolul scris de Lanny Thomas Tanton, fost evanghelist al Bisericii lui Hristos, care explică acest subiect în detaliu.
Totuși, evanghelistul profesionist care a scris acest articol spune: „Răspunsul lui Petru [la întrebarea ‘Ce trebuie să facem?’] este o frumoasă invitație la pocăință și credință. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți ofere ocazia să împărtășești Evanghelia cu cineva astăzi.” ii
Însă singura condiție pentru viața veșnică, așa cum arată Ioan 3:16, este credința în Isus Hristos. De ce spune autorul că trebuie să credem și să ne pocăim pentru a fi mântuiți?
Și, mai mult, de ce nu menționează botezul? În Faptele Apostolilor 2:38, botezul a fost o condiție pentru iertarea păcatelor în cazul acelor iudei care se făcuseră vinovați de răstignirea lui Isus.
Desigur, ei nu întrebaseră: „Ce trebuie să facem ca să fim mântuiți?”, așa cum întreabă temnicerul din Filipi în Faptele Apostolilor 16:30. Potrivit Faptelor Apostolilor 2:37, ei crezuseră deja în Hristos. Întrebarea lor era alta: ce trebuiau să facă pentru a scăpa de vina de a fi participat la răstignirea lui Mesia. Pentru mai multe detalii, vezi articolul lui Lanny Thomas Tanton.
1 Ioan 5:13. Autorul revistei scrie: „De ce împărtășim Evanghelia cu oamenii? Pentru ca și alții să aibă aceeași speranță pe care o avem noi — speranța vieții veșnice!” iii
1 Ioan 5:13 este un verset foarte îndrăgit. Totuși, Ioan nu folosește cuvântul „speranță”. Mulți au observat că el nu vorbește despre o mântuire de felul „sper că o am”, ci despre o mântuire de felul „știu că o am”.
Ioan a scris: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:13) iv. Din 1 Ioan 2:13–28 este clar că cititorii știau deja că au viața veșnică. Însă existau învățători mincinoși care îi înșelau (1 Ioan 2:26) în legătură cu „făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică” (1 Ioan 2:25). Ioan a scris 1 Ioan 5:9–12 tocmai pentru ca ei să continue să știe că au viața veșnică și să rămână ancorați în credința în Numele Fiului lui Dumnezeu.
1 Ioan 5:13 este un verset excelent pentru evanghelizare. Dar nu vorbește despre o mântuire de tipul „sper că o am” — vorbește despre o mântuire de tipul „știu că o am”.
Iona 3:3–6. M-a surprins să văd că și acest text era inclus în listă. Iona nu a evanghelizat poporul din Ninive. El a predicat un mesaj de judecată: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” (Iona 3:4). Unde este Evanghelia în acest mesaj? Autorul articolului din revistă scrie: „Deși a fost un evanghelist ezitant și imperfect, Iona a slujit în Ninive și a fost martorul convertirii întregului oraș.” v
Singura condiție pentru a primi viața veșnică — așa cum vedem în Ioan 3:16 și în peste o sută de texte din Vechiul și Noul Testament — este credința în Isus Hristos. Nu există niciun indiciu, nici în Iona 3:3–6, nici în altă parte a cărții, că Iona ar fi predicat un astfel de mesaj.
Deși nu o spune direct, cred că știu de ce autorul a ales acest text. Domnul Isus a citat cartea Iona în Matei 12:41: „Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.”
Dacă cineva crede că pocăința este condiția pentru viața veșnică — așa cum lasă să se înțeleagă autorul articolului despre evanghelizare — atunci, după această logică, Domnul ar fi dat de înțeles că, prin predicarea lui Iona, milioane de niniviteni au primit viața veșnică. Însă singura condiție pentru viața veșnică este credința în Hristos, nu pocăința. Domnul Isus nu spunea că ninivitenii au primit viața veșnică, ci doar că Israel ar fi trebuit să se pocăiască la predicarea Lui. Iar dacă ar fi făcut-o, cu siguranță ar fi crezut și mesajul despre viața veșnică.
Oare Iona a continuat să-i evanghelizeze pe niniviteni după ce Dumnezeu l-a mustrat în capitolul 4? S-ar putea. Mi-ar plăcea să cred că așa a fost. Iar dacă a făcut-o, cu siguranță le-a vorbit despre promisiunea vieții veșnice prin credința în Mesia care urma să vină.
Sunt pe deplin de acord că Ioan 3:16 trebuie folosit în evanghelizare — însă trebuie folosit corect.
Nu sunt deloc de acord cu folosirea Faptelor Apostolilor 2:38 în evanghelizare — însă e important să înțelegi ce înseamnă, ca să poți explica, atunci când cineva te întreabă, de ce acest verset vorbește despre ucenicizare, nu despre mântuire.
E o idee foarte bună să folosești 1 Ioan 5:13 atunci când evanghelizezi — trebuie doar să-l explici limpede.
În schimb, Iona 3:3–6 nu e un text potrivit pentru evanghelizare. Iona vorbea despre judecata care urma să vină, nu despre promisiunea vieții veșnice pentru toți cei care cred în Mesia făgăduit (de exemplu, Geneza 3:15; 15:6).
Păstrează harul în centrul atenției și vei vesti Evanghelia cu claritate.
—
i Timothy S. Yoder, „Evangelism”, DTS Magazine, primăvara anului 2025, p. 48.
ii Ibidem.
iii Ibidem, p. 50.
iv Textul Majoritar include această formă mai lungă (cuvintele care urmează după „viața veșnică”).
v Yoder, „Evangelism”, p. 50.
