În Luca 6:12-15, Domnul alege doisprezece bărbați pentru a forma cercul Său intim de ucenici. La prima vedere, aceste versete par a fi plasate la întâmplare în carte. De fapt, ele par a fi scoase din context. Domnul a vindecat în mod miraculos oameni cu diferite boli și a interacționat cu liderii religioși, care I se opun (5:12-6:11). După ce îi alege pe cei Doisprezece, El va vindeca și mai mulți oameni (6:17-19). În ceea ce pare a fi o întrerupere a acestor relatări, Luca ne dă numele celor Doisprezece. Care este scopul?

Mai mult decât atât, de ce ar avea nevoie Domnul să numească doisprezece oameni pentru a fi ucenicii Săi? Prin învățătura și puterea Sa, El a demonstrat că era capabil să facă ceea ce Tatăl L-a trimis să facă. Nu avea nevoie de ajutorul lor. De fapt, când citim restul Evangheliei, vedem că acești oameni nu erau chiar cei mai străluciți.

Nu știu nimic despre mașini. Dacă un prieten de-al meu ar fi un mecanic desăvârșit și o mașină ar avea nevoie de reparații, nu ar avea prea mult sens să mă sune pe mine pentru a „ajuta” la repararea mașinii. Nu ar avea nevoie de mine. Asta pare să facă Domnul aici.

Cu toate acestea, atunci când privim contextul mai larg, vedem de ce Domnul îi cheamă pe acești doisprezece bărbați și de ce procedează astfel în acest moment al lucrării Sale. După ultima Sa interacțiune cu liderii religioși, imediat înainte de a-i alege pe cei Doisprezece, liderii „turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.” (v 11). Marcu adaugă că ei doreau să-L omoare (Marcu 3:6).

Acești lideri urmau să conducă națiunea la respingerea și uciderea lui Hristos. Desigur, Domnul știa acest lucru. El știa că va avea nevoie de ucenici care să Îi continue lucrarea după ce El va fi plecat. Chiar înainte de moartea Domnului, acești oameni vor fi trimiși la națiunea Israel pentru a anunța că Hristos venise (Luca 9:1-6).

Cu alte cuvinte, acești oameni vor face lucrarea Domnului. Ei vor fi mâinile, picioarele și gura Lui. Chiar dacă va fi cu ei, Domnul nu va putea fi în fiecare loc din națiune pentru a oferi vestea bună a venirii împărăției. Prin urmare, El va multiplica de douăsprezece ori transmiterea acestui mesaj. Când El Se va înălța la Tatăl după Înviere și nu va mai fi fizic pe pământ, acești oameni vor duce mesajul Său până la marginile pământului.

Acești Doisprezece erau un grup unic de persoane. Nimeni din zilele noastre nu face parte din grupul căruia îi aparțineau ei. Ei aveau un mesaj și un minister unic pentru națiunea Israel. Se vor așeza pe tronuri specifice, judecând Israelul în lumea care va urma. Lucrarea lor a format temelia Bisericii (Matei 19:28; Efeseni 2:20). Nu există apostoli în prezent!

Dar suntem ca ei și în alte privințe. Unul dintre acestea este că putem fi ucenicii lui Hristos. Îi putem continua lucrarea în timp ce Îl slujim în timpul și locul în care trăim. Avem Cuvântul Său și îl putem proclama atunci când avem ocazia. Putem să le spunem celorlalți despre oferta vieții veșnice, un dar care nu poate fi pierdut niciodată prin credința doar în Hristos. Putem sluji Trupul Său cu darul spiritual pe care El ni l-a dat nouă, credincioșilor. Atunci când facem aceste lucruri, suntem mâinile, picioarele și vocea Lui.

Cei Doisprezece au fost aleși pentru a continua lucrarea Domnului într-o lume ostilă care Îl respingea. Ca oameni credincioși, acest lucru este valabil și pentru noi. Ei au fost foarte privilegiați. La fel suntem și noi.