În Evanghelia după Luca, Domnul spune pilda samariteanului milostiv¹ (Luca 10:30- 37). În această pildă, un om zace pe marginea drumului, aproape de moarte. El îl reprezintă pe învățătorul Legii necredincios căruia îi vorbește Isus (v. 25). Omul are nevoie de salvare. Are nevoie de viață veșnică. Este neajutorat, acolo, pe drum. Nu poate face nimic pentru a se salva singur.
Legea nu-l poate salva. Preotul și levitul trec pe lângă el, neputincioși să-l scape de la moarte. Apoi însă vine Mântuitorul. În pildă, Domnul este înfățișat ca Samariteanul milostiv. El are milă de acest om, de vrăjmașul Său, și îl salvează de la moarte. Îi îngrijește rănile, îl duce într-un loc sigur și plătește costul îngrijirii lui. Este o imagine frumoasă a dragostei Mântuitorului față de noi, chiar pe când eram încă vrăjmașii Lui (Romani 5:8).
Dar pilda nu se încheie aici. A doua zi dimineața, înainte să plece, samariteanul stă de vorbă cu hangiul. În versetul 35, îi spune hangiului să aibă grijă de om și că, atunci când se va întoarce, îl va răsplăti.
Samariteanul pleacă. El urma să se ducă mai departe. Aici vedem o imagine profetică a înălțării Domnului. Înainte să plece, El ne-a încredințat nouă lucrarea Sa de a avea grijă de alții. În această imagine, hangiul îl reprezintă pe credincios. Samariteanul îi pune la dispoziție resurse — doi dinari, aproximativ plata pentru două zile de muncă — și îi dă trei afirmații clare care rezumă chemarea credinciosului în veacul de acum. Acestea sunt cuvinte după care să trăim.
În primul rând, hangiul trebuia să aibă grijă de om.
Responsabilitatea hangiului era să se îngrijească de omul pe care samariteanul îl salvase. La fel, credincioșii sunt chemați să aibă grijă de alții, mai ales de cei din casa credinței (Galateni 6:10).
În vremea Bisericii, am primit daruri duhovnicești pentru a sluji și pentru a zidi trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:7). Fiecare act de slujire față de alții este o prelungire a compasiunii Mântuitorului prin noi.
În al doilea rând, Domnul a promis că va veni din nou.
Domnul ne asigură că Se va întoarce. Deși a plecat, absența Lui nu este permanentă. Credincioșii sunt chemați să trăiască pregătiți și să aștepte cu dor venirea Lui. De fapt, acesta este ultimul lucru pe care Domnul ni-l spune în Apocalipsa 22:20. Viața creștină înțeleaptă este trăită în lumina revenirii Sale iminente. Această speranță ne modelează prioritățile, ne curăță inimile și ne dă putere să răbdăm. În al treilea rând, Domnul îl va răsplăti pe hangiu.
Aici găsim doctrina răsplăților. Domnul promite să răsplătească orice jertfă făcută pentru Numele Lui. A-L sluji pe Hristos presupune un preț — timp, efort și dragoste, lucruri care adesea rămân nevăzute. Totuși, nimic nu este uitat. Când Domnul Se va întoarce, El va răsplăti pe deplin. Fiecare act de grijă nevăzut, fiecare osteneală făcută din dragoste, chiar și atunci când suntem obosiți, va primi o răsplată de la El.
Cuvintele samariteanului către hangiu sunt cuvintele Domnului către noi. Sunt cuvinte după care să trăim. Suntem chemați să-i slujim pe alții, îngrijindu-ne de ei. Suntem chemați să trăim în așteptarea revenirii Domnului, știind că El va veni din nou. Și suntem chemați să răbdăm, știind că Domnul ne va răsplăti pentru lucrarea făcută pentru El.
___
¹ Ken are și un videoclip pe YouTube în care vorbește despre aceste lucruri.
