Unul dintre profesorii mei de seminar, Dr. Charles Ryrie, obișnuia să spună că, dacă viața veșnică ar putea fi pierdută, atunci are un nume greșit. Există mai multe moduri în care cei care nu cred în siguranța veșnică încearcă să evite obiecția Dr. Ryrie.
Iată două perspective des întâlnite: 1)Viața veșnică este considerată veșnică, dar, potrivit acestei viziuni, poate fi pierdută înainte de moarte. Este văzută ca o posesiune, asemănătoare unei mașini – faptul că o deții acum nu înseamnă că o vei avea mereu. Chiar și o posesiune veșnică poate fi pierdută sau oferită altcuiva. 2) Viața veșnică nu începe decât după moarte. În momentul credinței, obținem o mântuire inițială. Dacă perseverăm în credință și în fapte bune, atunci vom primi mântuirea finală, numită și viață veșnică.i
Așadar, cum știm că viața veșnică este cu adevărat veșnică, că nu poate fi pierdută și că începe în momentul în care credem în Isus?
În primul rând, expresia viață veșnică (zōēn aiōnion) înseamnă „viață fără sfârșit”. Un dicționar de referință pentru greaca Noului Testament afirmă că termenul tradus prin veșnic (aiōnion) are trei sensuri: (1) „Din vremuri străvechi, înainte de începutul timpului”; (2) „Care aparține unui timp fără început și fără sfârșit, etern”; (3) „Care aparține unei perioade de durată nesfârșită, fără sfârșit”. În contextul credinței în Cristos, termenul se referă la cea de-a treia categorie: viață fără sfârșit. De aceea, este mai potrivit să vorbim despre „viață fără sfârșit” decât despre „viață veșnică”. Spre deosebire de Dumnezeu, viața noastră nu se extinde veșnic în trecut; ea a început în momentul în care am crezut în Isus pentru viață veșnică.
În al doilea rând, contextul în care apare acest cuvânt dovedește că se referă la o viață care nu poate fi pierdută. Iată trei versete din Evanghelia după Ioan care subliniază acest adevăr.
Ioan 4:14 – Domnul a spus: „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” Femeia samariteancă a înțeles că El vorbea despre ceva permanent: „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot” (Ioan 4:15).
Ioan 5:24 – Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Credincioșii nu vor fi judecați în viitor pentru destinul lor veșnic. Odată ce credem, avem viața veșnică – nu vom fi judecați în privința vieții veșnice, iar trecerea de la moarte la viață s-a realizat deja.
Ioan 11:26 – Isus a spus: „Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” Aceasta este promisiunea Lui, Cel care este Viața, pentru cel ce crede. Credinciosul nu va muri niciodată spiritual.
Zeci de versete din Evanghelia după Ioan descriu viața veșnică drept o posesiune prezentă, nu ca pe ceva ce va fi obținut în viitor, dacă se perseverează.ii
Oricine crede în promisiunea vieții știe, chiar în acel moment, că are viață veșnică, care nu poate fi pierdută. Atâta timp cât continuă să creadă, își păstrează această siguranță. Chiar dacă siguranța poate fi pierdută dacă ne luăm privirea de la promisiune, viața veșnică nu poate fi pierdută.
Oamenii resping ireversibilitatea vieții veșnice din cauza tradițiilor și a raționamentului uman. Multora pur și simplu nu li se pare logic ca siguranța să fie dobândită printr-un simplu moment de credință în Cristos. De asemenea, tradiția lor ecleziastică respinge ideea de ireversibilitate a vieții veșnice.
Din păcate, în loc să-și bazeze înțelegerea vieții veșnice pe Ioan 3:16, mulți se sprijină pe o interpretare greșită a pasajului din Iacov 2:14-26. În loc să apeleze la Ioan 5:24, recurg la o înțelegere eronată a textului din Evrei 6:4-8. Astfel, ajung să interpreteze greșit Ioan 3:16 și Ioan 5:24, citind în aceste versete teologia lor defectuoasă. Credința în Cristos este reinterpretată ca părăsirea păcatului, asumarea unui angajament și urmarea lui Cristos.
Dumnezeu îi răsplătește pe cei ce Îl caută cu stăruință (Evrei 11:6), pe cei care sunt dispuși să creadă în Isus (Ioan 5:39-40) și pe cei care primesc cu receptivitate darul vieții (Faptele Apostolilor 13:48). Dacă viața veșnică, oferită celor care pur și simplu cred în Isus, ți se pare prea frumoasă ca să fie adevărată, de ce să nu te rogi despre acest lucru și să citești Evanghelia după Ioan? Dumnezeu îți va arăta adevărul dacă îl cauți în rugăciune. (Matei 7:7-11).
Păstrează harul în centrul atenției
__________
i Într-un studiu despre Epistola lui Iacov prezentat într-un material video, realizat de Dr. Blomberg și Dr. Kamell Kovalishyn, Dr. Blomberg a spus despre Iacov 1:21: „Trebuie să facem acest lucru [să primim Cuvântul] cu smerenie. Versetul 21 se referă, de asemenea, la modul în care acceptăm acest Cuvânt care poate să ne mântuiască și, în concordanță cu ceea ce învață Iacov, indică scopul final al mântuirii: viața veșnică cu Isus după această viață.”
ii Există câteva texte care fac referire la viața veșnică ca o posibilă răsplată viitoare. De exemplu: Matei 19:29, Ioan 4:36, Galateni 6:8 și 1 Timotei 6:12, 19. Acestea vorbesc despre o plinătate a vieții veșnice ce poate fi dobândită la Scaunul de Judecată al lui Cristos. Aceste texte nu contrazic în niciun fel promisiunile legate de ireversibilitatea darului prezent al vieții veșnice.