Am citit de curând un comentariu al unui savant evanghelic specializat în Vechiul Testament. Este un expert în limba ebraică. El vorbea despre Isaia 53:11, unde prorocul spune: „Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu”. Iată ce a scris el:

«Există două cuvinte ebraice pentru „cunoștință”. Unul se referă la o cunoștință intelectuală, iar celălalt la o cunoștință experimentală. Cuvântul folosit în acest verset este daat și înseamnă cunoștință experimentală. Prin cunoștința experimentală a Robului, oamenii vor fi îndreptățiți. Când Îl primim pe Yeshua ca Mesia, când acceptăm moartea Sa în locul nostru pentru păcatele noastre, acceptăm ceea ce a făcut El prin suferința și moartea Sa. În acel moment, ajungem să-L cunoaștem cu adevărat, prin experiență. Și prin această cunoștință experimentală a Lui suntem îndreptățiți.»

Paragraful acesta m-a lăsat destul de confuz. Practic, autorul susține că o simplă cunoștință intelectuală despre Hristos nu este suficientă – trebuie să avem o cunoștință „experimentală” a Lui. Mulți învățători biblici vorbesc, din păcate, despre o „credință a inimii” diferită de o „credință a minții”. Ei spun că numai „credința inimii” poate salva un om de iazul de foc. Presupun că la asta se referă autorul când vorbește despre „cunoștință experimentală”. Însă eu nu văd o diferență clară între o „credință a minții” și această „cunoștință experimentală”.

El apelează la cuvântul ebraic ca să justifice distincția. Ca majoritatea oamenilor, nu sunt expert în ebraică. Dar pot verifica cuvântul într-un lexicon ebraic (un dicționar specializat). Am făcut-o. Lexiconul nu face deloc distincțiile pe care le propune autorul. El spune că daat înseamnă „a deveni conștient” de ceva, poate indica o cunoștință sau o abilitate și se folosește inclusiv pentru cunoștințe tehnice (de exemplu, cunoștința matematică). Poate însemna și cunoștința dobândită prin observare – adică rezultatul datelor pe care le-am colectat sau observat. Toate acestea mie mi se par pur și simplu… cunoștință obișnuită. Și da, ea se formează în minte!

Cred că autorul vrea să spună că credința în Hristos nu este autentică dacă rămâne doar la nivel intelectual. A crede doar cu mintea nu este de ajuns. Trebuie să experimentezi ceva. Pare să sugereze că ai nevoie de o anumită reacție emoțională, de o decizie sau de o convingere adâncă privind păcatele, care să însoțească ceea ce știe mintea. Altfel spus, nu-L poți cunoaște cu adevărat pe Hristos fără un fel de sentimente sau experiență spirituală.

Recunosc că s-ar putea să fi înțeles greșit. După cum am spus, paragraful despre Isaia 53:11 m-a derutat. Bănuiesc că și alți cititori ar fi la fel de confuzi și s-ar întreba: „Oare am avut eu o cunoștință „experimentală” a lui Hristos, sau totul s-a petrecut doar în minte?”

Este greu să contrazici un expert, dar în cazul acesta cred că trebuie s-o facem. După cum arată lexiconul, putem cunoaște adevăruri despre Hristos pur și simplu privind dovezile. Nu este nevoie de o experiență emoțională intensă. Evanghelia după Ioan consemnează opt semne (minuni) făcute de Hristos. Aceste semne au demonstrat că El este Mesia care poate da viață veșnică oricui crede în El pentru aceasta. El promite să o dea, iar viața pe care o dă nu se poate pierde niciodată (Ioan 5:24; 20:30–31).

Ajungem la această cunoștință folosind mintea noastră. Mintea analizează dovezile. Duhul Sfânt ne descoperă adevărul acestei cunoștințe. Noi credem cu mintea.

Mulți vor spune că o asemenea cunoștință este insuficientă pentru că rămâne doar „în minte”. Necredinciosul ar trebui s-o simtă în inimă.

Dar nimeni nu poate explica clar ce înseamnă asta. Rămâne ceva vag și nedefinit.

Să simplificăm lucrurile. Dacă o persoană crede că Isus este Hristosul care dă viață veșnică tuturor celor ce cred în El pentru aceasta, atunci ea a crezut exact ceea ce trebuie ca să primească darul. Cred că lexiconul ebraic susține această idee. Și, mai important, știu că Evanghelia după Ioan o susține – chiar dacă o cred „doar cu mintea”.