Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. (Matei 7:17-18).

Este clar că Domnul nu spunea că toți credincioșii produc doar roade bune, iar toți necredincioșii doar roade rele. Știm bine că cei care cred în Hristos pot păcătui, iar necredincioșii, uneori, pot face lucruri bune.

Atunci, ce a vrut Domnul să spună, de fapt?

Din păcate, majoritatea comentariilor susțin că cei care ar trebui să fie examinați sunt prorocii falși iar roadele la care se face referire sunt faptele lor rele. De exemplu, în acest articol de pe Gotquestions.org se concluzionează: „Putem identifica pe cei ale căror inimi au fost răscumpărate după roadele pe care le vedem în viețile lor.”

În mod similar, Bibleref.com (vezi aici) comentează despre Matei 7:17 următoarele:

Hristos subliniază și mai clar acest lucru. Pomii buni dau roade bune; pomii răi dau roade rele. Această lege a naturii este valabilă și pentru oameni, nu doar pentru pomi. Proroci și învățătorii ‘sănătoși’ arată, prin viața și caracterul lor, că sunt mesageri autentici ai lui Dumnezeu” (sublinierea adăugată).

Parafraza biblică The Message contrazice în mod direct ceea ce spunea Domnul (vezi aici):

15–20 „Fiți atenți la predicatorii falși care zâmbesc larg, plini de o sinceritate prefăcută. Cel mai probabil vor să profite de voi într-un fel sau altul. Nu vă lăsați cuceriți de carismă, ci priviți la caracter. Ceea ce sunt ei contează cu adevărat, nu ceea ce spun. Un lider autentic nu va profita niciodată de emoțiile voastre sau de portofelul vostru. Acești pomi răi, cu merele lor putrede, vor fi tăiați și aruncați în foc” (sublinierea adăugată).

Contextul se referă la prorocii falși (v. 15). Roadele rele se referă la învățătură falsă, nu la purtare rea. Până la urmă, prorocii falși vin îmbrăcați în haine de oi.

Un comentariu util de pe PreceptAustin.org despre Matei 7:17–20 (vezi aici secțiunea despre „roade rele”) spune:

Prorocii și învățătorii falși știu exact ce vrea să audă publicul, așa că proclamă un mesaj care se adresează poftelor firii pământești (vezi comentariile din 2 Petru 2, în special 2 Petru 2:2). Acești înșelători spirituali nu poartă etichete de avertizare; sunt slujitori ai Satanei care „se prefac în slujitori ai neprihănirii” (2 Corinteni 11:15). Sunt cameleoni spirituali desăvârșiți, care rostesc afirmații sclipitoare și atrăgătoare, dar în timp, cei care îi urmează ajung adesea să plătească un preț dureros — uneori chiar până la pierzarea veșnică, dacă nu ajung vreodată să audă adevărul, dacă nu li se dă pocăință, dacă nu își recapătă judecata și nu scapă din cursa diavolului, care i-a prins ca să facă voia lui (2 Timotei 2:24–26, comentarii). Chiar și credincioșii pot fi înșelați de proroci și învățători falși. Tocmai de aceea Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă în mod repetat să dorim „laptele duhovnicesc și curat” al Scripturii (1 Petru 2:2), să punem la încercare ceea ce auzim (1 Ioan 4:1; Faptele 17:11) și să creștem în credință. (2 Petru 1:5–9).” (sublinierea adăugată).

Domnul nu spunea că prorocii falși nu spun niciodată ceva adevărat. Ce învăța El era că ei introduc învățături greșite în una sau mai multe doctrine fundamentale. Cu alte cuvinte, un proroc fals poate fi recunoscut prin faptul că neagă adevăruri esențiale precum dumnezeirea lui Hristos, justificarea doar prin credință, inerența Scripturii, siguranța veșnică, Trinitatea, și altele. „Îi veți cunoaște după roadele lor.” (Matei 7:16a).

Isus nu a spus nici că învățătorii buni nu ar putea, uneori, să-i învețe pe alții lucruri greșite. Totuși, învățătorii buni nu învață pe alții lucruri greșite în nicio doctrină fundamentală. Ei sunt recunoscuți după ceea ce învațăⁱ.

Un învățător al Bibliei arată dacă este adevărat sau fals prin ceea ce învață, nu prin ceea ce face.

Ideea susținută de Teologia Domniei lui Hristos, potrivit căreia persoanele menționate în aceste versete pot fi identificate după roadele lor, nu este complet greșită. Însă această interpretare omite două aspecte esențiale. În primul rând, persoanele vizate sunt proroci mincinoși, nu necredincioși. În al doilea rând, roadele lor sunt învățăturile pe care le dau, nu faptele lor. Domnul ne îndeamnă, într-adevăr, să-i cercetăm pe cei care predică Cuvântul lui Dumnezeu, dar criteriul trebuie să fie conținutul învățăturii lor.

Învățătorii adevărați transmit adevărul în ceea ce privește doctrinele fundamentale. Învățătorii falși răspândesc erori într-una sau mai multe dintre aceste doctrine esențiale.

Rămâi ancorat în har și vei putea discerne dacă un învățător al Bibliei este fidel adevărului sau rătăcit.

i Învățătura Domnului de aici conține o anumită ambiguitate. Ideea principală este că îi recunoaștem pe învățători după ceea ce învață. Dacă învățătura lor este, în general, biblică, sunt învățători buni. Dacă, în mare parte, contrazice Scriptura, sunt învățători falși. Totuși, Domnul nu oferă un criteriu precis pentru a-i identifica. Domnul pune accentul pe ceea ce învață, nu pe faptul că apar în haine de oi.