Expresia roada [karpos, la singular în ambele cazuri] Duhului apare doar de două ori în Biblie: în Galateni 5:22 și în Efeseni 5:9.

Alte expresii similare sunt: roada pașnică [karpon, singular] a neprihănirii (Evrei 12:11), roada [karpos] neprihănirii (Iacov 3:18), roadele [karpōn, plural de karpos, în TM; singular în TC] neprihănirii (Filipeni 1:11), roadele sau secerișul [genēmata, plural de genēma] neprihănirii voastre (2 Corinteni 9:10), rod [karpon] sfinţirea (Romani 6:22) aducând roade [de la karpophoreō] în tot felul de fapte bune (Coloseni 1:10).

Dacă nu ni s-ar fi explicat ce înseamnă, am tinde să o considerăm o expresie destul de simplă și ușor de înțeles: este roada pe care o produce în noi Duhul Sfânt. Trebuie însă să examinăm contextul și învățătura celorlalte Scripturi pentru a afla CUM se manifestă acea roadă în viața noastră și CE este ea exact. Dar expresia în sine este simplă.

Din păcate, mulți pastori și teologi au transformat această expresie simplă într-un fel de secret al vieții creștine. Există multă confuzie cu privire la ce este roada Duhului și cum o poate obține un credincios.

Într-un articol online pe LifeTrainingCounseling.org, intitulat „The Fruit of the Spirit Is Singular [Roada Duhului este la singular]”, David Ralston sugerează că cei care „Îl au pe Duhul Sfânt în ei” manifestă în mod necesar roada Duhului. El adaugă „că dacă Duhul este cu adevărat în noi, ar trebui să vedem dovada prin prezența întregii «roade»… Nu una sau două caracteristici, ci toate [nouă] împreună”. Vezi aici.

Calviniștii ar putea privi lucrurile așa, deoarece, în viziunea lor, toți „adevărații credincioși” perseverează în credință și în fapte bune până la moarte.

Enid Oa are un articol pe TheGospelCitizen.com, intitulat „The Fruit of the Spirit [Roada Duhului]”. Ea sugerează că cel care vede această roadă în viața sa este „o persoană care se relaționează din ce în ce mai mult cu Duhul Sfânt”. Vezi aici.

Explicația ei sună carismatic și, posibil, arminian.

Trei aspecte importante cu privire la această roadă sunt: (1) este ceva ce se produce în noi, (2) la nivel comunitar, (3) atunci când rămânem în Hristos.

Aceste virtuți sunt comunitare. Dacă biserica ta umblă în libertate — acesta este punctul din Galateni 5 — atunci aceste nouă virtuți devin evidente. Observă că toate cele nouă sunt comunitare. Nu vedem lucruri precum rugăciunea, încurajarea altora, mărturisirea lui Hristos, dărnicia, meditația sau citirea ca activități individuale. Sunt experiențe de grup.

Aceasta este ceea ce produce Duhul în trupul de credincioși care umblă în libertate.

Hodges scrie astfel despre Iacov 3:18:

Persoana care se poartă așa cum descrie v. 17 se află printre cei care fac pace… Conduita lui (sămânța lui) are ca rod final neprihănirea, pentru că neprihănirea între credincioși crește și înflorește atunci când locuiesc împreună în pace. Având în vedere interesul lui Iacov pentru pacea congregațională (cf. 4:1-3), este probabil ca expresia în pace să fie mai legată de roada neprihănirii decât de se seamănă, cum traduce Cornilescu vechi. Cu alte cuvinte, clauza ar trebui citită astfel: „roada neprihănirii, în pace, este semănată de…”. Ideea este că această neprihănire se trăiește într-o atmosferă de pace atunci când făcătorul de pace și-a făcut lucrarea de semănat, iar secerișul a fost adunat în biserică.

Filipeni 1:11 spune „roadele neprihănirii” în TM și „roada neprihănirii” în TC. Cred că pluralul este corect.

Este vorba despre roade „care izvorăsc din neprihănire” (Moule).

Contrastul din Galateni 5, în general, și din Galateni 5:19-24, în special, este între carne și Duh.

Însă Duhul nu produce această roadă doar prin simplul fapt că am fost născuți din nou, nici prin „a ne relaționa tot mai mult cu Duhul Sfânt”, orice ar însemna asta.

Biblic vorbind, viețile noastre sunt transformate prin a avea gândul lui Hristos (Romani 12:1-2; 1 Corinteni 2:14-16; 2 Corinteni 3:18), nu prin recitarea vreunei rugăciuni, „supunerea” față de Duhul Sfânt sau „relaționarea” cu Duhul Sfânt etc.

Pavel spune în Galateni 5 că a căuta să fii socotit neprihănit prin Lege (Galateni 5:4) este calea către lucrările firii pământești. Legalismul produce lucrările firii. Problema aici nu este că alcoolul, marijuana sau rețelele sociale produc lucrările firii, ci că o mentalitate legalistă le produce.

Modul de a dobândi roada Duhului este să umblăm în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi (Galateni 5:1). Aceasta este mentalitatea. Iată câteva exemple practice despre cum arată:

1. A avea deplină siguranță a mântuirii mele veșnice.
2. A fi veghetor la revenirea apropiată a lui Hristos.
3. A rămâne într-o biserică plină de dragoste, unde Cuvântul lui Dumnezeu este învățat cu claritate, astfel încât mintea mea să fie înnoită.
4. A avea exemple de credincioși evlavioși.

Dacă ești într-o biserică unde „se mușcă și se mănâncă unii pe alții” (Galateni 5:15), ieși de acolo! Fugi, nu merge! Dacă biserica ta se caracterizează prin cele nouă virtuți din Galateni 5:22-24, profită la maximum de învățătură și de părtășie.