Ca fost capelan militar și acum, ca persoană civilă care discută adesea teologie cu alții, mă întâlnesc frecvent cu un sistem de gândire predominant. Unii îl numesc calvinism, alții îl cunosc sub numele de Mântuire prin Domnie.

Indiferent de denumire, una dintre ideile sale de bază este că toți adevărații credincioși Îl ascultă pe Domnul. Sigur, recunosc susținătorii acestui sistem, un credincios se poate poticni din când în când. Până la urmă, toți păcătuiesc. Însă, spun ei, aceste poticniri sunt doar temporare—niciodată prea grave și nici prea îndelungate.

Nimeni nu definește exact ce înseamnă „prea grav” sau „prea îndelungat”, dar mesajul rămâne același: adevărații credincioși fac ceea ce Domnul le poruncește. Asta e viața pe care orice creștin o va trăi.

Ce mă surprinde este că cei care cred acest lucru nu par să conștientizeze problemele pe care le implică. O astfel de teologie presupune un grad considerabil de autoamăgire.—trebuie să ignori cât de mult păcat există în propria ta viață. Trebuie să te convingi că păcatul tău „nu e chiar atât de grav” și că nu te lupți cu el pentru un timp prea îndelungat.

Mă face să mă gândesc la un lider irakian din timpul războiului din țara sa. Era intervievat în timp ce orașele ardeau în jurul lui. Dar, plin de încredere, i-a spus jurnalistului că totul este sub control și că Irakul va învinge Statele Unite și aliații săi. Asta s-a întâmplat acum mai bine de treizeci de ani, dar și astăzi oamenii își amintesc de el și îl iau peste picior. A devenit simbolul omului complet deconectat de realitatea din jurul său.

Cred că, într-o anumită măsură, cu toții avem această tendință. Ne putem amăgi singuri și devenim orbi față de contradicțiile din viețile noastre. Vedem doar ceea ce vrem să vedem și ignorăm ceea ce nu ne convine. Din fericire, de cele mai multe ori, nu e vorba de situații la fel de dramatice ca un război.

Dar uneori suntem forțați să vedem realități pe care am prefera să le ignorăm. Scriptura are puterea de a ne deschide ochii, mai ales atunci când insistăm orbește asupra unei teologii greșite.

Luca 6:46 este un exemplu clar. Dacă cineva crede că toți creștinii Îl ascultă pe Domnul, cuvintele lui Isus îl pun față în față cu realitatea. Împăratul le vorbește ucenicilor (v. 20) și le spune să facă mai multe lucruri (v. 21-45). Probabil că unii dintre acești credincioși erau convinși că respectau toate cerințele. Poate credeau că, deși mai greșeau uneori, nu era nimic prea grav sau că, oricum, nu persistau în păcat prea mult timp.

Dar Domnul destramă orice astfel de autoamăgire. El spune: De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?

Ar fi putut fi mai clar în a arăta că credincioșii Îi pot fi neascultători? Când citim ceea ce le-a poruncit credincioșilor în Luca 6:21-45, devine evident că mulți nu fac ceea ce El le cere. Le spune, printre altele, să fie smeriți, să se bucure în încercări, să-și iubească dușmanii, să se roage pentru cei care îi maltratează, să-i ierte pe cei care păcătuiesc împotriva lor, să nu fie critici față de alții și să-i considere pe ceilalți mai presus decât pe ei înșiși.

Cine poate privi această listă și spune: „Le împlinesc pe toate. Nu sunt chiar atât de rău. Iar atunci când greșesc, nu e pentru un timp îndelungat”? Nu pot să nu-mi imaginez acel lider irakian spunând: „Totul merge de minune”, în timp ce Bagdadul era mistuit de flăcări.

Trăirea evlavioasă nu vine de la sine pentru credincioși. Dacă asta îți spune teologia ta, privește în jur. Vei vedea că încerci să forțezi realitatea – atât în viața ta, cât și în a celor din jur – ca să se alinieze cu teologia ta. Dar realitatea nu se modelează după credințele noastre. Este la fel de absurd ca acel lider irakian care susținea că totul era în ordine, în timp ce țara lui ardea.

Dacă ai crezut în Isus pentru viața veșnică, ai primit un dar minunat. Dar asta nu înseamnă că ascultarea de El vine de la sine. Chiar El le-a spus ucenicilor Săi acest lucru. De aceea, du-te la El, cere-I har și putere pentru a trăi o viață care Îl onorează. Atunci vei începe să vezi lucrurile așa cum sunt cu adevărat.