Știau Adam și Eva despre răsplățile veșnice? Și generațiile de după ei – Enoh (a șaptea), Avraam (a douăzecea), Moise (a douăzeci și șasea) sau regele David (a treizeci și patra)?

În Vechiul Testament sunt folosite mai multe cuvinte pentru a exprima ideea de răsplată: răsplată, răsplătire, seceriș și judecată sunt patru dintre cele mai importante. Deși este clar că credincioșii din Vechiul Testament știau că Dumnezeu răsplătește purtarea evlavioasă, întrebarea este dacă știau că aceste răsplăți se întind dincolo de viața aceasta. Știau ei că vor primi răsplăți veșnice pentru o slujire credincioasă?

Sunt multe pasaje în Vechiul Testament care învață sau implică răsplăți veșnice. Am ales două dintre ele pentru a le comenta.

Daniel 12:2-3: „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.”

Acesta este unul dintre textele cele mai clare din Vechiul Testament despre răsplăți veșnice, deși majoritatea comentatorilor consideră că aici subiectul este doar destinul veșnic, nu viața veșnică împreună cu posibile răsplăți veșnice. De exemplu, iată ce scrie J. Dwight Pentecost în The Bible Knowledge Commentary:

Evreii necredincioși vor învia pentru ocară și dispreț veșnic și nu vor avea parte de binecuvântările legământului. În schimb, evreii care vor crede în Mesia vor învia în trup pentru viață veșnică și pentru locuri de cinste în Împărăția de o mie de ani a lui Hristos. Fiind glorificați în Împărăție, vor străluci ca strălucirea cerurilor. (Cf. Matei 13:43: Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.”) Ei vor fi înțelepți, pentru că se vor încrede în Mesia chiar dacă aceasta le va aduce suferință („Daniel”, pp. 1372-73).

Problema cu această interpretare este că nu toți credincioșii din Vechiul Testament au fost înțelepți și nici nu au îndrumat pe mulți spre neprihănire. 

Daniel vorbește despre două feluri de credincioși. Toți credincioșii vor învia pentru viață veșnică. Însă cei înțelepți, care i-au călăuzit pe mulți pe calea neprihănirii, vor învia pentru o plinătate deosebită a vieții veșnice.

Compararea lui Daniel 12:2-3 cu Matei 13:43 și Romani 8:17b arată că aici este vorba despre răsplăți veșnice, nu despre destinul veșnic.

Eclesiastul 12:13-14. Solomon încheie această carte cu următoarele cuvinte: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.”

Iată ce spune Brad Doskocil în viitorul Grace Old Testament Commentary despre aceste versete-cheie:

12:13. După ce a examinat toate dovezile, concluzia este: teme-te de Dumnezeu și păzește-I poruncile…

12:14. Concluzia are o aplicare universală. Dumnezeu va judeca orice faptă omenească. Faptele tuturor vor fi evaluate de Isus, pentru că El este Judecătorul (Ioan 5:22-23). Biblia prezintă două judecăți distincte ale faptelor omenești: una pentru credincioșii care au viața veșnică și alta pentru necredincioșii neregenerați.

Pentru credincioși, judecata lor va avea loc atunci când Isus Se va întoarce pe pământ ca să-l cucerească și să-Și întemeieze Împărăția pământească (Matei 16:27; Luca 14:14; 2 Timotei 2:12; Apocalipsa 2:26-27; 3:21; 20:4-6). Această judecată se numește scaunul de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5:10). Isus va evalua faptele fiecărui credincios, fie bune, fie rele, și îl va răsplăti în consecință. Sunt răsplăți veșnice, care durează pentru totdeauna. Isus este drept: El Își răsplătește lucrătorii pentru slujirea lor.

Există și texte din Noul Testament care arată că credincioșii din Vechiul Testament erau motivați de răsplăți veșnice.

Epistola către Evrei, capitolul 11, ne spune că:

• Moise aștepta o răsplată veșnică (v. 26): a socotit că răsplata viitoare este mai mare decât toate comorile Egiptului.
• Avraam aștepta Cetatea Nouă, Ierusalimul (v. 10).
• Martirii au suferit în așteptarea „unei învieri mai bune” (v. 35).

Evrei 12:2 ne spune că însuși Domnul a fost motivat să meargă la cruce de răsplăți veșnice: „pentru bucuria care-I era pusă înainte”.

Cele patru Evanghelii. Când Domnul Isus a învățat despre răsplăți veșnice, El Se adresa unor oameni de dinainte de începutul Bisericii, nu unor oameni din epoca Bisericii. Biserica a început abia după moartea, îngroparea, învierea și înălțarea lui Isus.

Pilda polilor (Luca 19:11-27) este o învățătură clară dinainte de începutul Bisericii: când Isus Se va întoarce, unora li se va spune: „Bine, rob bun”, și li se va da stăpânire peste zece cetăți. Altora nu li se va spune: „Bine, rob bun”, dar vor primi stăpânire peste cinci cetăți. Iar unii vor fi mustrați și nu vor primi nicio stăpânire ca să cârmuiască, deși vor intra în Împărăție, spre deosebire de necredincioșii care sunt nimiciți în v. 27.

Pilda robului credincios și a robului necredincios (Matei 24:45-51) arată că, dacă un credincios care merge bine și este pe cale să domnească în viața viitoare începe să gândească: „Stăpânul meu zăbovește să vină”, s-ar putea să iasă din părtășia cu Domnul și să piardă dreptul de a conduce și de a domni. Își va păstra viața veșnică, dar nu și răsplata domniei.

Alte exemple de învățătură despre răsplăți în Evanghelii includ: pilda celor zece fecioare, pilda talanților, judecata oilor și a caprelor și Matei 6:19-21.

Credincioșii de dinainte de nașterea Bisericii știau mult mai multe despre răsplăți veșnice decât le recunoaștem noi, de obicei.

Este foarte posibil ca un procent mai mare de credincioși din Vechiul Testament să fi crezut în răsplăți veșnice decât credincioșii din Noul Testament de astăzi.

Dumnezeu ne-a făcut în așa fel încât, într-o anumită măsură, suntem motivați de răsplăți. Acest lucru este adevărat în toate domeniile vieții, inclusiv în viața creștină. Și a fost adevărat și în viața credincioșilor din Vechiul Testament, fie ei evrei sau neamuri.

Păstrează-ți privirea ațintită spre har, lăsându-te motivat de speranța răsplăților veșnice.