Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile… şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi… dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. (Isaia 53:5-6)
…[Hristos] El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. (1 Petru 2:24)
Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce. (Coloseni 2:13-14)
În partea 1, am văzut că Biblia arată în mod clar că păcatele noastre atrag pedepse pe care Dumnezeu le aplică în viaţa noastră. Moartea însăşi este o pedeapsă pentru faptul că suntem păcătoşi. Am văzut că Ioan 1:29 nu ne învaţă că sângele lui Isus înlătură pedeapsa pentru păcatele noastre. El ne învaţă că sângele lui Isus a înlăturat bariera păcatului. Sângele Lui ne face salvabili. Dar, ca să fim născuţi din nou, trebuie să credem în El pentru darul lui Dumnezeu, adică Viaţa veşnică (Ioan 3:16; 4:10, 14; 5:24).
În partea 2, vom analiza alte trei texte care sunt citate frecvent ca să se arate că Isus ar fi plătit deja pedeapsa pentru păcatele noastre.
Isaia 52:13–53:12 este pasajul celebru despre Slujitorul suferind. El vorbeşte despre moartea Mesiei pentru păcatele lui Israel şi ale întregii lumi. În acest pasaj nu găsim nimic despre faptul că Mesia ar plăti pedeapsa pentru păcatele noastre. Nu sugerează nici măcar că, pentru că El a murit pentru noi, noi am putea păcătui fără nici o consecinţă.
Petru explică ce înseamnă „prin rănile Lui, suntem tămăduiţi” din Isaia 53:5. Vindecarea despre care vorbeşte Isaia nu este o vindecare fizică de boli, cum o interpretează greşit unii, ci mai degrabă moartea faţă de păcate (eliberarea de robia păcatului), ca să putem trăi pentru neprihănire. Aceasta se referă la sfinţire. Sângele vărsat al lui Hristos face posibil ca noi să avem Viaţa veşnică prin credinţa în El pentru această viaţă. Cei care au această viaţă au murit faţă de păcate, aşa încât „să nu mai fim robi ai păcatului” (Romani 6:6).
Raymer observă: „Hristos a suferit ca să fie posibil pentru creştini să urmeze exemplul Lui, atât în suferinţă, cât şi în trăirea neprihănită” („1 Petru” în The Bible Knowledge Commentary, p. 848).
Davids este de acord şi scrie: „Mântuirea în Hristos nu este doar o eliberare de judecata viitoare sau de vinovăţie, ci o eliberare de viaţa păcatului şi o eliberare ca să trăim aşa cum vrea Dumnezeu” (First Peter, p. 113).i
Pavel vorbeşte şi el despre credincioşi, nu despre toţi oamenii, în Coloseni 2:13-14. Ca şi în Efeseni 2, el le aminteşte cititorilor că odinioară erau morţi din punct de vedere spiritual, dar Dumnezeu i-a adus la viaţă împreună cu Hristos. Când au primit Viaţa veşnică, El le-a iertat toate păcatele (vezi Faptele Apostolilor 10:43). De aceea, credincioşii nou-născuţi nu trebuie să mărturisească toate păcatele pe care le-au comis înainte de a fi născuţi din nou. Ei încep viaţa creştină cu o carte curată, în părtăşie cu Dumnezeu. Una dintre binecuvântările crucii şi ale sângelui lui Hristos este că, atunci când credem în Hristos, primim iertarea tuturor păcatelor noastre.
Desigur, iertarea nu înseamnă absenţa oricărei pedepse. David a fost iertat de Dumnezeu pentru păcatele lui de adulter şi ucidere, dar a experimentat totuşi multe consecinţe din cauza lor.
Sângele lui Isus are beneficii diferite pentru credincioşi şi pentru necredincioşi. El a înlăturat bariera păcatului pentru toţi (Ioan 1:29; 1 Ioan 2:2). Dar numai cel care crede a murit faţă de păcate şi poate trăi în neprihănire în experienţa lui de zi cu zi. În Coloseni 2:13-14 şi 1 Petru 2:24, Petru şi Pavel vorbesc în mod special despre credincioşi, nu despre toţi oamenii.
Vezi articolul meu din 2009: „Beneficiile sângelui lui Hristos: restricţionate şi nerestricţionate.” Găseşti acolo mai multe detalii despre cum sângele lui Hristos oferă beneficii diferite pentru toţi oamenii, pentru toţi credincioşii şi, în mod special, pentru credincioşii care umblă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
Am citit o mulţime de articole care susţin că Isus a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre. Un articol de pe GotQuestions.org mi-a atras în mod special atenţia. Deşi de obicei sunt de acord cu şi apreciez articolele lor (cu excepţia celor care reflectă învăţătura mântuirii prin domnia lui Hristos), am considerat că articolul intitulat „Dacă Isus a plătit preţul pentru păcatul nostru, de ce mai suferim consecinţele păcatului nostru?” este confuz. Poţi să-l citeşti aici.
Deşi credincioşii au parte de multe binecuvântări minunate din sângele lui Hristos, niciuna dintre ele nu include o „permisiune” de a păcătui. Noi nu putem păcătui fără consecinţe. Culegem ce semănăm. Există pedepse pe care Dumnezeu le aplică din cauza păcatelor noastre.
Menţineţi harul în prim-plan, ca să trăiţi în neprihănire şi să primiţi aprobarea Lui la scaunul de judecată al lui Hristos (Bema)!
—
i Este posibil ca Davids să susţină că toţi credincioşii trăiesc în neprihănire şi că li se garantează perseverenţa în ea până la moarte. Totuşi, chiar şi dacă aceasta este părerea lui, el vede vindecarea din 1 Petru 2:24 ca fiind eliberarea de robia păcatului, ca să putem trăi în neprihănire.
