În Luca 10:21–24, Domnul Se referă la cei care văd și aud anumite lucruri. El îi numește fericiți. În contextul imediat, vorbește despre ucenicii Săi, mai ales despre cei șaptezeci care tocmai se întorseseră dintr-o călătorie de predicare prin Israel. Acești șaptezeci îi vindecaseră pe bolnavi și scoseseră demoni în Numele Domnului, prin puterea pe care le-o dăduse El.
Unii ar putea presupune că toți credincioșii sunt fericiți. Cei necredincioși nu ar fi fericiți.
Fără îndoială, lucrul acesta este adevărat. Un credincios are viața veșnică. Un necredincios nu o are. În acest sens, un credincios este fericit. Un necredincios nu este.
Dar în aceste versete Domnul Se referă la mai mult decât atât. Cred că mulți credincioși s-ar putea să nu fie fericiți în sensul despre care vorbește Domnul aici, chiar dacă toți credincioșii au viața veșnică.
Ucenicii din aceste versete nu sunt doar credincioși. Ei Îl urmează pe Domnul. Ei fac lucrarea Lui. Dumnezeu nu le-a dat tuturor credincioșilor din primul secol puterea să scoată demoni și să-i vindece pe bolnavi. Pentru că ucenicii aceștia au fost gata să-L urmeze pe Domnul în ascultare, au avut privilegiul să vadă lucruri pe care alții nu le-au văzut.
Au auzit și lucruri pe care nu toți credincioșii le-au auzit. În versetul 23 ni se spune că Domnul i-a învățat pe ucenici deoparte. Acei credincioși care erau ucenici ai Domnului au avut binecuvântarea să fie învățați de El. A făcut lucrul acesta când mulțimile nu erau de față. A petrecut timp cu acești credincioși ascultători. Le-a explicat lucrurile. Ne putem doar imagina ce au auzit! Erau cu adevărat un grup fericit.
Contrariul este descris în Ioan 2:23–25. Ioan spune că mulți au crezut în Isus. Oamenii aceștia erau credincioși. Aveau viața veșnică. În acest sens, erau fericiți.
Dar, într-un alt sens, nu erau. Ioan spune că Isus „nu Se încredea în ei”. Nu erau dispuși să-L urmeze ca ucenici. Nu au văzut lucrurile pe care le-au văzut ucenicii. Nu au auzit lucrurile pe care le-au auzit ucenicii. Nu au ajuns să petreacă timp cu Domnul deoparte. Ce binecuvântare au irosit!
Dacă suntem credincioși în Isus Hristos, am primit cea mai mare binecuvântare din lume. Știm că avem viața veșnică și că vom trăi cu El pentru totdeauna.
Noi nu suntem dintre cei șaptezeci. Deși nu avem puterea să-i vindecăm pe bolnavi și să scoatem demoni, încă putem să-L vedem și să-L auzim pe Domnul. Dar lucrul acesta nu se va întâmpla dacă nu-L urmăm ca ucenici. Nu vom fi fericiți în acest sens, pentru că nu-L vom vedea pe Domnul lucrând în viața noastră și transformându-ne după chipul Lui (2 Cor 3:18; Rom 12:1–2). Nu-L vom auzi vorbindu-ne prin Cuvântul Său și chemându-ne la o părtășie mai strânsă cu El.
Ioan 3:16 ne spune că, dacă suntem credincioși în Isus Hristos, avem darul vieții veșnice. În acest sens, suntem fericiți. Dar fie ca noi să fim fericiți și în sensul în care vorbește Domnul în Luca 10:21–24.
