Cei mai mulți oameni știu despre cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Dar știai că unii cercetători ai Bibliei numesc cartea lui Isaia Al Cincilea Evangheliu? Există mai multe motive pentru care a fost numită astfel.

La fel ca Matei, Marcu, Luca și Ioan, cartea lui Isaia vorbește despre Hristos. Prorocul anunță prima Lui venire, moartea și a doua venire. Isaia oferă o imagine cuprinzătoare a Mântuitorului promis. Privind lucrurile astfel, această denumire alternativă, „Al Cincilea Evangheliu”, pare potrivită.

Datorită acestui accent pe viața lui Hristos și a numelui alternativ care i s-a dat, scopul cărții Isaia a fost adesea văzut ca având un caracter evanghelistic. De exemplu, se spune că Ieronim l-a numit pe prorocul Isaia „un evanghelist” datorită modului în care descrie tainele lui Hristos. Se presupune că „vestea bună” sau „evanghelia” din Isaia se referă la mântuirea veșnică prin Hristos.

Totuși, această interpretare ridică multe probleme. În primul rând, Isaia a fost scrisă pentru națiunea lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, care cuprindea atât credincioși, cât și necredincioși (Isaia 1:1-3; 40:1). Prima parte a cărții (cap. 1–39) vorbește în general despre judecata temporară. Din cauza răzvrătirii lui Iuda, Domnul a îngăduit ca asirienii și, mai târziu, babilonienii să asuprească și să ducă națiunea în robie. Mesajul pe care Isaia îl proclama era unul de judecată, nu de viață veșnică doar prin credință. Era un mesaj pe care națiunea nu dorea să-l audă, ci și-a împietrit inima (Isaia 6:9-10). Aceasta a dus la distrugerea Templului de către babilonieni și la o robie de șaptezeci de ani.

Totuși, începând cu capitolul 40, există o schimbare și o proclamare a veștilor bune. Dar care erau aceste vești bune? Isaia scrie:

9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează. (Isaia 40:9-11)

Prorocul îi îndeamnă pe israeliți să proclame această veste bună (sau evanghelie). La începutul capitolului 40, națiunea se află în Babilon. Aici, prorocul le aduce un mesaj de mângâiere (v. 1), asigurându-i că Domnul îi va scoate din Babilon. După șaptezeci de ani de robie, Domnul nu-i va lepăda (Isaia 41:8-9). El Își va ridica brațul pentru a-i elibera, mai întâi din Babilon și, mai târziu, așa cum este descris în a doua parte a cărții, prin domnia lui Mesia care va veni. Așadar, mântuirea din Isaia este o mântuire colectivă și fizică a rămășiței lui Israel, mai întâi din Babilon și, mai târziu, în timpul Necazului cel Mare.

„Al Cincilea Evangheliu” vorbește, într-adevăr, despre vești bune. Ele se referă la venirea unui Împărat care avea să vină. Acest Împărat avea să Se nască dintr-o fecioară, să sufere și să moară. Totuși, veștile bune din Isaia nu se opresc la prima venire a Domnului, ci arată și spre a doua Sa venire, când El va întemeia o împărăție a dreptății. Acest Împărat va elibera națiunea lui Israel de sub asupritorii ei. De asemenea, El o va restaura și o va face o națiune neprihănită. Aceasta este izbăvirea și vestea bună a „Cincilea Evangheliu. Totuși, cine caută în Isaia un mesaj clar despre viața veșnică doar prin credință va vedea că nu este ușor de găsit. Isaia proclamă vești bune, dar nu pentru cei necredincioși.

De ce este important acest lucru?

Isaia este o carte despre păcat, pocăință și fapte. Domnul mustră națiunea pentru nelegiuirile ei. Isaia chema poporul să se întoarcă de la păcatele lor pentru a fi izbăvit de mânia lui Dumnezeu. Această mânie avea să se arate prin invazia neamurilor. Prin urmare, dacă cineva privește cartea ca având un scop evanghelistic, riscă să adauge fapte la mesajul mântuirii.

În plus, acest lucru influențează modul în care interpretăm anumite pasaje din Noul Testament, cum ar fi lucrarea lui Ioan Botezătorul. Așa cum Isaia chema națiunea la pocăință pentru a fi izbăvită de pedeapsa lui Dumnezeu, tot așa și Ioan îi chema la pocăință pentru a se pregăti pentru lucrarea lui Hristos. Dacă ar fi ascultat, ar fi fost izbăviți de distrugerea Ierusalimului. Din păcate, atât Isaia, cât și Ioan au fost ignorați, iar națiunea a fost risipită, mai întâi de Babilon, iar apoi, în anul 70 d.Hr., de romani. Totuși, vestea bună din Isaia rămâne adevărată. Domnul nu a lepădat națiunea și, într-o zi, El Se va întoarce ca să-Și adune din nou poporul.