Odată am văzut o imagine cu doi iepurași lângă culturile lor de morcovi. Lângă iepurașul din stânga, ieșea din pământ o mică tulpină verde. Era abia o ramură firavă, nici măcar nu ajungea până la vârful urechilor iepurașului. Acesta era trist. În schimb, iepurașul din dreapta avea o tulpină mare. Alături de stăpânul lui, părea aproape un copac, îi acoperea capul și urechile și chiar îi făcea umbră mândrului iepuraș.

Totuși, privitorul imaginii putea vedea ce se afla sub pământ, lucru pe care iepurașii nu-l știau. Mica tulpină era conectată la un morcov de cinci ori mai mare decât iepurașul căruia îi aparținea, în timp ce tulpina mare era legată de un morcov minuscul, abia o așchie. Mesajul era clar: nu judeca lucrarea înainte să vezi roada, pentru că aparențele pot înșela. Așa cum spune și zicala: „Nu judeca o carte după copertă”, la fel, iepurașii fermieri nu trebuiau să judece recolta după tulpină.

Deși este doar o imagine amuzantă, ea amintește de cuvintele din Isaia 49. În acest capitol, profetul vorbește în avans despre Slujitorul care urma să vină, Isus Hristos. Acest Slujitor va împlini scopul pe care Dumnezeu l-a avut pentru poporul Israel (v. 3), va elibera poporul și va fi lumină pentru neamuri (v. 6). Totuși, Isaia anunță și respingerea pe care o va suferi acest Slujitor — va fi disprețuit, respins, urât și, în cele din urmă, ucis de poporul Său.

În lumina acestei respingeri, Slujitorul exclamă în Isaia 49:4a, spunând:

Şi Eu Mă gândeam: ‘Degeaba am muncit,
în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea’…

Slujitorul se plânge pentru că, la prima vedere, lucrarea Lui pare să fi fost în zadar. Eforturile Lui pentru popor nu vor aduce rezultate vizibile, deoarece va fi respins (Isaia 53:3-12; Ioan 1:11). Asemenea iepurașului din stânga, al cărui firicel de plantă îl duce la disperare, lucrarea Domnului pare lipsită de rod. Și totuși, Slujitorul suferind nu își încheie plângerea aici, ci continuă, spunând (Isaia 49:4b):

… dar dreptul Meu este la Domnul,
şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. (sublinierile îmi aparțin).

În ciuda aparențelor, Domnul are încredere într-o recoltă roditoare. Este sigur de răsplata dreaptă pe care o va primi de la Tatăl, pentru că lucrarea Lui a fost făcută pentru Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 50, face o declarație similară, spunând:

Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, 

de aceea nu M-am ruşinat, 

de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, 

ştiind că nu voi fi dat de ruşine. (Isaia 50:7).

Acestea sunt declarații cutremurătoare, având în vedere tot ce urma să sufere Domnul. Fiul Se încrede în Tatăl și are siguranța eliberării și reabilitării Sale. În timp ce Domnul a îndurat rușinea crucii, știa că Tatăl nu va îngădui ca acea rușine să rămână. Efortul Lui va fi răsplătit — mai întâi prin înviere, iar în cele din urmă, la a doua Sa venire, când va judeca lumea și va domni pentru totdeauna.

Constable face următorul comentariu cu privire la Isaia 49:4:

„Când Isus Hristos a murit, părea că a realizat foarte puțin. Majoritatea oamenilor considerau că viața Lui a fost o risipă… Cu toate acestea, lucrarea Slujitorului avea să fie plăcută lui Dumnezeu, chiar dacă nu și oamenilor. Neprihănirea oamenilor I-a dat Mesiei crucea, dar neprihănirea lui Dumnezeu I-a dat coroana. Slujitorul Își va încredința lucrarea lui Dumnezeu și Se va încrede în El pentru o judecată dreaptă.” (D. L. Constable, „Isaia 49”, din comentariul biblic Lumina)

Siguranța Mântuitorului în credincioșia și dreptatea Tatălui Său este un exemplu puternic pentru credincioșii de astăzi. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă să privim la Domnul ca la exemplul nostru, El fiind Cel care a îndurat crucea, pentru bucuria care Îi era așezată înainte (Evrei 12:1-3). Domnul știa că suferința Lui avea să se transforme într-o cunună și că va ședea la dreapta tronului lui Dumnezeu. Pe măsură ce credincioșii fideli reflectează la propria lor lucrare și suferință, ar trebui să-și amintească faptul că și lor li s-a promis o răsplată și o reabilitare pentru slujirea lor credincioasă.

Totuși, este atât de ușor să ajungem la descurajare și oboseală, crezând că tot efortul depus a fost în zadar (Evrei 12:3; Galateni 6:9). Oamenii resping mesajul harului. Poate că ani întregi de slujire se prăbușesc atunci când păcatul și erezia pătrund în biserică. Mult din ceea ce facem pentru Domnul seamănă cu tulpina iepurașului din stânga — o ramură minusculă, aparent lipsită de valoare. Și totuși, la fel ca Mântuitorul nostru, și noi putem avea încredere deplină în Tatăl. Tot ceea ce facem pentru El are o valoare eternă (Romani 8:18, 31-39; Evrei 11:35-40).

În cuvintele unui autor de imnuri:

Când întunericul ascunde fața Lui,
mă sprijin pe harul Său neschimbător;
în orice vânt puternic și furtună grea,
ancora mea rămâne tare, dincolo de văl.

—Edward Mote, „Nădejdea mea se sprijină pe nimic altceva” (My Hope Is Built on Nothing Less).